Poezie
insomnie
1 min lectură·
Mediu
După o zi de muncă, în sfârșit,
În nopți mai răcoroase și senine,
Nu pot să dorm, deși sunt obosit
Și mă gândesc, iubita mea, la tine.
Chiar dacă peste zi sunt animat
Și vreau să cred că totul merge bine,
Seara sunt singur și îngândurat
Și mă înec în lacrimi și suspine.
Aș vrea să fiu din nou în libertate
Și mă gândesc mereu numai acasă,
Viețile noastre sunt mereu amenințate
Și nu am pofta să mai merg la masă.
Nu pot să dorm și simt săgeți în tâmple
Căci gândurile negre mă apasă,
Nu știe nimeni ce-o să se întâmple
Și dacă-o să ajung întreg acasă.
Gâdindu-mă la ce-am lăsat în țară
Și cât de prețioasă este viața,
Nu pot să dorm, m-apasă o povară
Și-s înca treaz când vine dimineața.
002.534
0