Poezie
prima dată
1 min lectură·
Mediu
E prima dată când părăsesc țara,
E prima dată când plec de la voi,
Nici n-am simțit când a trecut și vara
Căci sunt acum în zonă de război.
Ce am văzut aici, vă înfioară,
Dacă va spun, nici nu îmi dați crezare.
I-am părăsit pe-ai mei întâia oară,
Plecând la o distanță așa mare.
Sunt peste tot mormane de blindate,
Tone întregi de fiare ruginite.
Sunt sute de construcții demolate
Și alte mii de case părăsite.
Din loc în loc, gigantice uzine,
Ce străluceau cândva ca un trofeu,
Sunt transformate astăzi în ruine,
De talibani lipsiți de Dumnezeu.
Pământul e arid, fără verdeață,
Turme de oi în frunte c-un măgar,
Totul în jur este lipsit de viață,
Peisajul parcă este selenar.
Ici-colo mai zărești câte-o blindată,
Patrulând în căutarea vreunui sat.
Văd toate astea pentru prima dată
Dar am rămas profund impresionat!
002.278
0