Poezie
ecce
1 min lectură·
Mediu
nu mai e vreme
pentru durerile facerii,
pentru contururi pline,
nici îngropare,
nici înrădăcinare.
să rup din lucruri,
să mă rup lor,
să le fiu cutremur,
nici să fiu în zid.
nu mai e vreme
pentru izvorul durerii,
pentru implozia fericirii,
nici anii duși,
nici cei ce vin.
să simt bătaia pietrei aruncate,
să ridic un munte din ea,
să epuizez distanța,
nici să fug de aproape.
nu mai e vreme
pentru ospitalitate,
pentru exil,
nici amintiri,
nici uitări.
să mă rănesc,
să mă pun pe răni,
să fiu viu și mut ca sângele,
nici strigător la cer ca neuronul.
nu mai e vreme
pentru iubire,
pentru ură,
nici luptă,
nici predare.
căci vremea e aproape.
001970
0