Poezie
dăruire
1 min lectură·
Mediu
\"Îmi rup cămașa albă de doliu,
giulgiul acesta,
pătat cu chipul inimii,
îl ridic înspre tine,
mi te predau.
Îți sunt pod și apă,
îți sunt curcubeu,
plângi pe creștetul meu
și ia-mă,
sângele tău asupra mea
să mă primească în lume.
Adevăr îți zic,
fără de spin sunt nimic,
cu tine pot muri,
bea-mă ca să pot învia
în vena ta.\"
001808
0