Poezie

universul

1 min lectură·22 februarie 2018

Mediu

aș fi vrut ca într-un fel sau altul

universul să păstreze undeva

întâlnirile care m-au deschis,

ca printre galaxii să continue să existe

trăirile prin care te-am simțit,

însă am ajuns să mi se facă greață

când mă gândesc că totul va dispărea

nu va mai rămâne nimic din blândețea

pe care am arătat-o făpturilor

imaginare sau în carne și oase

și mai ales, printre toate, ție,

se vor pierde mângâierile fără vârstă

care m-au făcut să cred pentru o vreme

că nimic nu se termină cu adevărat

și totuși, iată, încă mai stau în fața focului

și încă mai scriu fără să știu de ce,

e ceva înăuntru care se încăpățânează,

încă mai vreau să vii lângă mine

de parcă nimic altceva nu contează,

doar felul în care adormi printre galaxii

în universul tăcut dintre brațele mele

002.793

george avram. “universul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-avram/poezie/14121028/universul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.