Poezie
sufletul
1 min lectură·
Mediu
când chipul pare că s-a schimbat
până la uitare și stă întors,
nu plec nicăieri
când degetele subțiri caută
vorbe greu de spus,
sunt tot aici
aud limpede în tăcerea
care face loc singurei atingeri
ce cuprinde înțelegerea
trecerea sufletului tău prin tine
mă găsește cald
și orice vorbă e în plus
poți să te trezești visând
și să faci loc lumii în tine
fără să-i dai ocol
poți în singurătate să te depășești
spre frumusețea care îți e dată
și poți renunța la ea
între timp văd în chipul întors
și în ezitarea încleștată a mâinilor
sufletul tău neabătut
001838
0