Poezie
rostirea
1 min lectură·
Mediu
de fiecare dată când am cuvintele la mine
se întâmplă pentru că nu uit
ceea ce contează
vorbesc așa, limpede,
urmăresc tăcut vorbele deschise,
care mă rostesc cum știu ele mai bine
sunt liniștit ca pe o coastă de munte,
când știu că vârful nu pleacă nicăieri
și anticipez priveliștea care îmi va supraviețui
printre vorbe aud că mai e ceva de făcut,
cu întreg rostul și tot timpul bucuriei,
îmi amintesc mersul lucrurilor,
pot șopti printre toate
vreau să vorbesc sau să tac lângă tine,
să ne luăm mâinile care aduc hrană pământului,
să trăim cu ce e dat și fără ce e neîntâlnit
001714
0