Poezie

trezirea

1 min lectură·13 mai 2017

Mediu

reverie desfășurată în fapt, aproape de nepovestit

veghe contopind lumile una într-alta

învăluire a întâmplării care lasă în urmă amintirea

sunt purtat neîntârziat undeva, unde nu contează unde

fără nevoie de adăpost, cu toată trăirea la un loc

suspendat într-o încetinire gata să devină veșnică

vorbele sunt potrivite ascultării, scăpate de înțelegere

șiroiesc într-o ploaie ușoară ca ninsoarea

vreme deja împlinită în rotirea anotimpurilor

gesturile se mișcă într-o prelungire firească, lente în grație

cu ele înot către nicăieri, învelit conturând

cu tot aerul din toate lumile în mijlocul meu

ca și cum elementar întors mă traversează fericirea

de parcă ochii zâmbesc țintă la nevăzutul pe care nu-l mai caută

într-o cuprindere eliberatoare fără de cuprins

într-o atingere fără stârnire și fără suprafață de atins

după întreaga muncă a celei mai bune lumi

și în urma marelui preț cheltuit fără rest

după trăirile tăcute fiecare pe numele adevărat

lăsat împrăștiat la un loc ca cerul luminat în umbră

pierdut pentru ultima oară în înțelegerea tâmplei oprite

e un vis ca o amintire ce nu-l poate prinde

o amintire despre ce nu va mai fi, deja întâmplat

visez că mor sau că sunt în brațele tale

și când mă trezesc închid ochii

001.383

george avram. “trezirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-avram/poezie/14107138/trezirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.