George Asztalos

e fain ambiția mea e să tai animale cu atît mai sărită dacă-s mai mari le tai cu ferma convingere că la urmă la capătul tuturor carnagiilor e urletul unui zoozeu epileptic stăpîn absurd peste o

după auschwitz și hiroshima culmile duioșiei în materie de oroare și teroare ale civilizației nu ne rămîne decît să ne strîngem de gît să fim tîrfe să ne scoatem cît mai drăgăstos zilele din

scrie niște poizii frumuaase zice Sănduca despre ceva cu flori și cîmp cu iarbă sau despre zăpăcelile alea de păsări nu despre bau-bau i-am zis că scriu o poiezire de iubire către bau-bau ca

de la o vreme interceptezi numita dragoste ca pe o baie sau un somn de frumusețe nimic altceva regenerezi mașinal naturalețea unei superbii arhicunoscute sunt momente de o drăcie angelică și

am un tei am un tovarăș de proximitate lîngă blok un tip înalt și balșoi de cîte ori ies în balcon să iau aer cu pipa mă amețește îl întreb ce să mai zăpăcim de parfum draj tovarăj gică tace în

pînă la urmă ce mă-sa suntem adulți avem deprinderi cu greutate chiar grave dacă nu mă înșel pînă la urmă vine o liniște aproape cimitirică umblăm așa pe vîrfuri să nu trezim copchilu’ pe

aflu că multe femei adoră tipii cu meserii murdare că tot restul e politică și noroaie cît încape de fapt pe șantier sunt cam excluse fanteziile erotice și chiar dacă vei cădea mai jos de

Pe vremea cînd încă mai locuiam la țară, la Nadeș (o comunitate eterogenă de români,unguri, sași și alte internaționalități) , pe lumea ailaltă evident, cînd totul era al tuturor și al nimănui,

blînd poețel de plush cu lacrimi peste ochi în fiecare dimineață mă uit în oglindă și-mi dau palme ca să nu mă uit ști lumea e mai amnezică decît moartea și nici eu nu mai știu cît

s-a-nchis și fabrica de cizme de damă acolo se suferea acolo se murea bestial angajatele au protestat în șlapi de cauciuc ploua le-a udat pînă la piele să le fie rușine unii se dovedeau mai

„...și tare băiat bun Erea domnule citea și romane nu bea nu fuma...” (ia uite mă gîndeam: acu’ nici nu mai suflă !) apoi se trăgea concluzia: „săracu’” și urma o ploaie bogată de pămînt și

Viața nu e legată de numărul de respirații ci de momentele care ne taie respirația. 99% din statistici sunt fără rost. Aia una la sută e cea de față. Dar teveul îi dă înainte la

Întotdeauna am admirat cum învîrt ele pe degete pînă și bărbatul cel mai puternic. Normal că mă refer la aspectul moral, la dîrzenie. Altminteri trebuie să fi tare slabă de înger să te cuplezi cu o

visul meu cu firmituri gigante e acela să mă trezesc întreg din coșmare e-atîta lume mîndră în oraș încît probabil de-aia mă străduiesc să arăt ca un nenorocit asta e aparența pe care o

Cheirea lumii după Bukowski are nume de femeie. Acesta e secretul care îl arde, îl consumă și-i macină disperarea de mascul feroce amorezat de toate Scumpele Nenorocite ale Pămîntului. Mereu în

și mă rog în cîți îngeri să investești ca să realizezi în sfîrșit că pierzi în draci? e ca și cum ar conta cîte lovituri de cap dai peretelui ca să-ți treacă la chestiile astea diliu

așa nici nu mai știm ce să mai tacem ne tot uităm pînă cînd din cauza uitatului totul devine o

Se spune în deviza făcătorilor de minuni că „fă ceva pentru fericirea ta”. Stau și mă minunez dacă e o deviză pentru mediocrii sau pentru naivi. Desigur pentru cei lucizi, pentru cei încercați de

și cine naibii ne credem triști adulterini cretin de urîți în toate sensurile cuvîntului umpluți de boli goliți de bani (sună cunoscut nu?) uitați de tot la mila nimicniciei? suntem ca

am cîntărit toate aspectele nu-mi pot da seama sunt prea obosit prea rupt de frig și prea băut de străini pe șantiere grămadă iar pauza asta de Crăciun mă resimte inutil și bătrîn credeam că e

se va tăia și anul ăsta puiul de brad ca-n vremea lui Irod pruncii din Iudeea așa e meciul se va găti de bîlci trupul lui firav și muribund și îi vom intona imne eroice oh tainembaum oh