George Asztalos

lucrurile puteau să pară distrate în natura lor fatidic-agonică dar aveam un singur bal la spital unde să ne punem să ne lăsăm speranțele cum să vă spun era o situație dar eu urmăream niște

între sacrosancți și nudiști acești bibiloi expuși prin vitrine diferența e minimă unii-și agită pumnul sus iar alții jos să le fie de bine eu mă ușurez ei înghit și rezistă cu

stau cu mușchii adînc jigniți pe mine și nu mai simt nimic mi-e egal păi nu e nimic pe noi cavalere zice gina carnea e praf și pulbere oricum nici naiba nu ne mai poate jigni gina e o fată

e ora la care barabas e deja printre ai lui ora care îi linge degetele deși miros a sînge și urină ora la care iuda cinează la case mari din vase de argint și argintul îi stă în gît în

ca de obicei fiecare vizitator pleca să-și viziteze plecarea ei erau vizibil marcați de viziunile profetului pe urmă el se apleca și pleca toți plecau erau puțin plecați încă dinainte de

frumoasă ca un cuțit de măcelărie în relaș ah și vin zilele alea de grație cînd nu meriți niciun scuipat borît draghostea mea senthimente alterate mațe întoarse pe dos și spînzurate de

imperfect ca orice plăcere dacă secunda asta mi-e sătulă următoarea e o agonie de foame cu miliarde de guri de hrănit merinde oarbe dar tot mai insațiabile bolnav de sintetice gata turmentate

chiuitul copilului cînd întîlnește cățelul jigărit care tremură lîngă tomberon sughițul mascat inutil de fata frumoasă care mănîncă grăbită o franzelă oftatul prelung al bătrînei care a

numele fișierului e naiba cînd vreau să-l închid mă întreabă salvați modificările făcute la naiba? salvez la naiba da suntem specia care salvează naibii tot deși cea mai conștientă din cele

ei bine nu știam de virtuțile terapeutice ale amneziilor mele da’ tu vi și îmi spui că mi-ai folosit poemele pe post de antidepresive s-a descoperit științific că femeile

și cine naibii ne credem triști adulterini cretin de urîți în toate sensurile cuvîntului umpluți de boli goliți de bani (sună cunoscut nu?) uitați de tot la mila nimicniciei? suntem ca

așa cum se vede prin lacrimi mari și scuză-mi expresia de vacă sfîntă dragostea ta cu ochi imenși și trudă asemenea e o duioasă inutilitate mai bine ai deschide ceva să-ți inunde

ah zornăim ca niște trestii îndrăgostite de vînt niște calamități dansante pe cuvînt se spune că Orfeu a fost sfîșiat de femei culmea e că înainte reușise să îmblînzească fiare pe niște

dedulcit la amărăciune simt cu o disperare de toată coma că mâine voi da mâna cu un mort nesimțit și care îmi va semăna izbitor mă grăbesc să vă însuflețesc să vă formulez esențialul acest

rătăcit laborios în negurile unei aspre bărbății mă regăsește doar duminica amanta noastră celebră o artistă foarte tare domnule o iubim din toate punctele de belvedere (avem și bilet de voie

nu mi-a rămas decît să lansez happy-endul și să ne facem poze re-fericibile cu realitatea această Lelea Floarea fără dinți căreia îi dăruim un sul de prezervative și rîde cu noi că nu știe ce-i

zicea îți dăruiesc nuditatea mea mîngîiabilă hai bate palma aici era un gest elocvent își rupea cămașa de pe mine o vizionam tot mai des mă încerca o feroce superbie cumplit de feminină și

azi am mai realizat ceva mă întrebam de ce sunt unii incurabil de misterioși și cred că ăia care-i plac nu au nevoie de explicații iar ăia care nu oricum nu îi cred apropo de plăcere vecina

totul e o copilărie adulterină o jucărie serioasă mortal te strică pe reparații ajungi un urît amabil sistematic și organizat tu și eu adorabile tragedii de circ iluzionist sunt zile care

azi sunt mărinimos vă mulțumesc n-am nevoie mă pufnește mila nu de pisica facută afiș în asfalt ci de-o țară sadică si tristă o să putrezim inocent toți o