Poezie
Zilier noctambul
resurecții surrealiste
1 min lectură·
Mediu
zicea îți dăruiesc nuditatea mea mîngîiabilă
hai bate palma aici era un gest elocvent
își rupea
cămașa
de pe mine
o vizionam tot mai des mă încerca
o feroce superbie
cumplit de feminină
și care mă orbea văzînd cu ochii
gîndiți-vă că-mi îngrășam sentimentele
deși uneori mă prosteam
ca un slab nesimțit
ea mă înțelegea mă înjura drăgăstos
mă înălțam în tăcerea ei
ca într-o avalanșă de pietre
și dedesubtul fiecăruia mai subzista
cîte o neființă singulară deasupra
poate umblau niște păsări
îngropate sub apă
dar zborul ne sugera ceva prea zoologic
de pildă un roi de oi
sau o turmă de fluturi
noroc că ziua ne muncește despărțirea
ca să îmbrățișăm o noapte odihnitoare
desigur că ne-am putea juca serios
ne-am plictisi cu voioșie
ca un orfelinat cu părinți despărțiți
dar de mici copii ne bate părintește
un vînt melancolic față de care
noi ne împotrivim din răsputeri
subzistăm cu toată tristețea
ne pră-
pădim de rîs
002.056
0