misterioasa armurăreasă

cel mai mult îmi place cum crește discursul ăsta de la vecina iollanda încolo. capătă acea notă de sinceritate și franchețe care nu sunt chiar atât de ușor de obținut fără ca textul să se dilueze sau să alunece înspre o spunere care nu captează cu nimic.
aici e poveste, sunt și imagini care se îmbină frumos, cu lejeritate
am chiar și o drăcie de angel păzitor-prădătorrr - sună foaaarrrte ferrroce :), mi-a plăcut jocul ăsta cu h-urile și r-urile
bun și finalul...un text la care aș da *

mai trec,
iulia

face povestea palpabilă, realitatea dusă către interior cu accente ironice, discursul e frumos și acaparator structurat în trei etape progresive, incipitul ironic-preventiv, imaginea doamnei iollanda și trecerea fină spre planul interior, frumoasă masca asta verosimilă pentru sensurile ascunse.
o seară plăcută

Tudor V.

Armurăresule, dacă la noapte visez numa r-uri (râuri?) din cauza ta, pun angelu armurat pe tine. Eu te știam zglobiduș, dar aici ești de-a dreptul bușmburos. Ți-am mai zis-o? Și de când faci tu dialog cu vecina asta iollandeză și-i dai lecții de logopedie? Sau lecția e pentru noi!?!

IuliaM se vede că ai citit Zenobia și ști pe unde s-a plimbat textul de față inclusiv realitatea autentică pe care a retrăit-o relativ la povestea lui Naum, dar fără nicio părere de rău (pînă la urmă rău sau nu e tot o părere:) decît pentru aspectul demonic incurabil perdant și misterios al vieții. Mersi pentru steaua virtuală o pun la colecție să ști!

Domnule Voicu ați surprins foarte bine mizele acestui text, cum doar un critic literar exersat și obiectiv o poate face. mă bucur să constat că mai există astfel de oameni pe-aici. Mersi fain pentru apreciere.

Căline io cred că tre să mai visăm și urît să se echilibreze frumusistica poemologică a lumii, mai avem și bube și băbuțe drăguțe printre noi iar lecția nu e deloc lecție că altfel mă apuc să explic. ceea ce nu e cazul, conform mizei poemului de față și nici în vecii vecilor AMINtirii:) mersi fain om bun pentru intervenția aprecioasă.

Experiment sui generis. Rodin - Hodin chiar sună mai balcanic. O arlechinadă lirică, un umor provenit din defectul de pronunțare al lui R. Hevoluția homână în dihect!

Voi pune la colecție și steaua ta. Dar să ști că stele editoriale iau mai degrabă geniile pe aici. Or eu sunt un leneș și un semi-geniu incurabil. Să aiurim numai de bine!