noapte

noapte cu umbre nelămurite

urme solitare în zăpadă trecând

de pe un trotuar pe celălalt

ca într-o beție o legănare

a pământului ce-și scutură cerul

de stele prea multe

copacii de sticlă au glasuri

de pahare ciocnite și pare

că timpul a-ncremenit

secundele își suflă în palme

să dezmorțească orele adormite

sunt străzi pustii cu șoapte ne-nțelese

zăpezi așteptându-și resemnate pașii

noapte dansând

cu flăcări de alcooluri tari

noapte singuratică

oraș rătăcit