Poezie
otrava virtualului...
pietre vechi, ierburi triste
1 min lectură·
Mediu
smalțuri ieftine
peste un capriciu senil
ce se strecoară neliniștit
în amestecul imposibil de fleacuri
ca o viață ce pare fără de margini
nostimă vrăjitorie
propria ta umbră
cînd uriașă cînd pitică
în odaia alăturată
ca un demon
treci din brațele mele
în brațele lui
și așa mai departe
defectele noastre dau în clocot
secretul știut de toți
ne uimește pe rînd
și ne face buni ca pîinea caldă
atunci cînd stă să plouă
042508
0
peste un capriciu senil\"
asta da \"otrava\"... otrava noastra cea de toate zilele...
desi destul de greu de acceptat aceasta \"nostimă vrăjitorie\" trebuie sa recunosc aceasta \"fotografie\"... pe care o repet si eu la nesfarsit poate, poate intr-o zi nu o sa mai fim asa uimiti de \"secretul știut de toți\"
interesant!
cu stima A.M!