Poezie
pe malul mării eu măsor ecoul...
fragmente din Teologia rataților
2 min lectură·
Mediu
mîna ascunsă ce mă caută
mă arde pe dinăuntru
se poate să fi petrecut
cîteva clipe împreună
roși de igrasia cuvintelor
toate rele
toate ca o punte strîmtă
între gesturile noastre
* * *
să nu pășești pe marginea ferestrei
cu ființa dezvelită
căci acolo vei suporta lașitatea
neîmplinirii gestului ultim
chiar dacă ai atîta lașitate
cîtă poți folosi
* * *
cînd nimic nu mai am de făcut
mă înnec printre trestii
ca și cum aș zbura
într-un cer ce se scurge sub pămînt
în mîlul unor peșteri
voi scrie istoria clipei
pe care unii spun că am trăit-o
* * *
noi doi semănăm
doar prin moartea ce ne dă tîrcoale
am fugit
sau doar ne-am înmulțit
în puterea noastră
de a ne supune
* * *
dinăuntrul vieții
se scurge bucuria imperfectă
într-o explozie de iluzii
se înmulțesc ospiciile de lux
la poalele babilonului
măcinat de ambiții
la chemările tale rămîn binevoitor
poate că există un dublu
al lumii noastre
așa cum există sat fără pîine
ori trup fără umbră
* * *
cînd nu mai am nimic
pentru a mă salva
te privesc indecis
ca pe un zvon
carnea este înlocuită cu umbra
o formă de aripă întoarsă
ce dezvăluie un roșu sexual
luciferic
053127
0
IN
