Doar o emoție dezinteresată...

inima are totusi importanta ei chiar daca uneori o calcam in picioare... iar cand dispar femeile apar intotdeauna insomniile, problema e ca daca sunt insomnii nu se poate visa:)
acum la modul serios si fara rautate: cum poate o emotie
sa fie dezinteresata? emotia este o reactie care nu se poate controla, naturala... nu?
imi mai permit sa spun ca... cele trei puncte parca exced, cred ca puteti renunta la ele, poezia curge la fel.

mi-a placut presupusa eruptie a vulcanului cu durere, fantanile cu apa ocolita, nedumeririle: cine pe cine? cicatricele neputintei...

toate cele bune
Anana

Emoția este o stare căpătată atunci cînd ne intersectăm cu ceva sau cineva.O emoție dezinteresată este cea care ne pătrunde în trup dar nu ne afectează sufletul.Unde folosesc cele trei puncte, pentru mine,este locul păstrat pentru adăugiri și dezvoltări.
Mulțumesc pentru trecere.
Ne vom mai auzi.

...........................
inima ta ca o piatră călcată în picioare
...........................
ți-ar trebui o viață să-mi povestești, insă..mi-ai dat o idee...aș urca inima mea pe un val, pentru a te vedea și eu mai bine! biata mea inimă, călcată în picioare de cei cărora, ea, le-a dat încrederea!

\"inima...
ca o piatră spălată de valuri,
călcată de albatroși lacomi\"
Frumos. Parcă-ți și văd inima printre stabilopozii de pe faleză, spălată de valurile spumegânde, și pe ea pescărușii, gata să-și înfigă ciocurile în sentimentele tale. Același sentiment al zădărniciei ne macină pe toți, în ultimă instanță, dar se poate să mai și râdem uneori.

...inima mea o chinui cum vreau.Inima altuia sau alteia nu cred că îmi pot permite.Mi-ar place să depănăm ceva...

Ne mai auzim...

Sîntem mici, chinuiți,prin cuvinte storși de sentimente...Chiar dacă dorim să fim mai veseli,avem o rană ombilicală care ne ne amintește imediat despre menirea noastră pe această lume... perpetuarea speciei și lupta pentru existență.Celelalte sînt paleative ușoare ce ne fac traversarea mai ușoară.
Să ne mai citim și să mai vorbim...

Păi și dacă asta e problema, nu poți s-o rezolvi și apoi să râzi? Sau te gândești imediat la consecințe? Câtă bucurie aduc micile odoare pe care le creăm astfel! Și-apoi, încerci să dai problemelor de cap, într-un fel, ce să-i faci? Viață! Părinții și cei de dianintea lor cât de greu s-or fi descurcat? Și au făcut față. Altfel nu mai eram. Nu vreau să te supăr. E doar un fel de înțelepciune a vârstei.

...să nu vorbim de vîrstă... În privința percepției vieții sînt o fire mai rece. Sesizez nenorocirile ca să le pot estompa cu succes prin metode originale pe care nu le divul acum.Mîine îți voi arăta o mostră din viața mea înțeleaptă.