Verbe imperfecte... în atenția editorilor

1. Viața palpită în cea mai uscată materie... O frunză plictisită de toamnă...de ploaie... de moarte... 2 Cea mai mare minciună... amintirea fără obiect... 3. Orice dragoste nouă ne duce,inevitabil,către venerabilul gest al copulației... apoi... doar plictiseală. 4. Iubirea perversă este ca cei ce nu se văd în cele ce se văd... 5. În patul meu s-a cuibărit o iluzie.Mi-a spus că sînt singurul bărbat care o împiedică să doarmă... 6. Am încercat să simt misterul mării în apa strînsă în pumni... 7. ...atîta lacrimă într-un cerc... irisul meu întors spre tine... 8. ...de ce privirea ta nu îmi miroase a alge... doar are închise în ea țărmuri de mare... 9. Ies cuvintele din mine ca miruri mirositoare ce acoperă moartea cu o ploaie de întrebări... 10. O femeie în fața oglinzii... ca un gest atent de cititor pasionat... 11. Dumnezeu a luat naștere într-o zi în care condiția umană a fost smulsă morții... 12. Nu există moment al zilei în care să nu ne înfrîngem frica cu iubirea de Dumnezeu... 13. Ca o dîră de frig... mă inundă roiuri de fluturi albi... 14. Zilnic... hrănesc, cu carnea mea, felina ce veghează golul tău interior... 15. Cutia de scrisori mereu goală... de unde atîta loc în carnea mea... 16. ... am tras o carte ratată... unsă cu un strat gros de insomnie... 17. Mai mult din întîmplare... iubirea ta iese la liman prin ventriculul drept... 18. Orice contrariu își are contrariul său.Viața cu moartea, lumina cu întunericul, marea cu deșertul... Dar Iisus? 19. ... cu ochii curați,sînt gata să sorb această felie de noapte... 20. Sînt mult prea egoist ca să-mi doresc să mor. Nu vreau să mă despart de cei ce vor trăi în locul meu...