gd2wa
Verificat@gd2wa
cel mai mult mi-a plăcut imaginea cu cheia în ușă și traiectoria înghițită de aerul sec - mi se pare f. rafinată introspecția în mărunțișuri de genul ăsta, atunci când e făcută simplu & cu sensibilitate.
Pe textul:
„m u l t i g a m e" de Dan Mureșan
și mi-a mai plăcut că suntem din același spațiu geocultural - ca să zic așa. :)
Pe textul:
„Aníron i e círatha na Valannor " de Ioana Barac Grigore
Pe textul:
„geneză, de sabin bălașa" de Alexandru Dan-Alexandru
și comentând strict pe text, pt. că văd că o ceri la modul ușor țopesc-iritat, să știi că Moxa e ceva legat de ASE (și aici lucrurile încep să se lege cu fresca lui bălașa și nu numai :D )
așa că atunci când zici \"izvorăsc din moxa\", \"și-l curge de la frunze către moxa\" sau \"din grădina moxei\" sunt sigur că te referi la căminele studențești & cantina marelui focar de cultură care este ASE-ul... și faci asta exact în spiritul a ceea ce ziceam mai sus, ca să accentuezi coerența din interiorul poemului, pe linia bălașa - ASE etc. :)) nu?
...fiindcă altfel ai fi scris \"moksa\".
Pe textul:
„geneză, de sabin bălașa" de Alexandru Dan-Alexandru
dar, te întreb (retoric, evident): ai scris, cumva, vreun poem și când coreeanul ăla psihopat, sau ce dracu era, a măcelărit câteva zeci de studenți & pe profesorul acela român?
mi s-ar părea, adică, și mai pertinent și mai de bun-simț, și mai de bun-gust să fi făcut asta, decât niște poeme cu okazia zilei îndrăgostițior... wtf??? ți-ai decorat casa cu inimioare? ai trimis mailuri și felicitări on-line? etc. etc.
Pe textul:
„Când dragostea se-nalță..." de Cristian Petru Balan
altfel... ce să zic, putea fi un text bun (la un moment dat mi-a plăcut & parcă îmi amintea de Blaga) cu condiția să te fi putut abține de la faze gen \"orele târzii ale nopții îmi însingurează clipele \" și alte câteva minunății la fel de kitch-oase.
Pe textul:
„Ura" de Raluca-Stefania Mihai
e așa, o atmosferă cam oldschool, cu principii, un pic de etică, nimic trivial, referințe livrești certe și de bună calitate, un pic de fior, un pic de nichita (evident), un pic de parfum, un pic de koi (nu f mult, as I said - ci doar berea aia, adică... - care ne zice: stai mă, bem și noi, nu doar voi. doar că noi bem mai cu măsură, nu ne punem în cap etc.), ceva sentiment înfiripat la modul trainic & cu sensibilitate, un tremolo rafinat și nimic junk, nimic emo etc. (apropo de toate astea, pari tânăr în poza de aici, e cumva o poză mai veche? :) sau ești tu un caz mai special, pierdut & izolat în superficialitatea societății de azi?). :)
deci e un poem frumos.
Pe textul:
„80 (portretul unei cârciumi)" de Horia Mocanu
în rest, discursul tău e cam previzibil. și e f recognoscibil pt. cineva care i-a citit pe poeții avangardei clasice, de exemplu. pe cei care nu spuneau \"merg pe drum\", ci \"cărările-mi alunecă pe sub tălpi\" - gen. :) cam așa e construit și textul tău, deci e fumat, nu te supăra că ți-o spun atât de direct.
nu cred că trebuie să fii original cu încrâncenare - nici nu ai cum -, dar nici să-ți trădezi influențele atât de evident.
Pe textul:
„contrast" de Yigru Zeltil
în rest poemul curge frumos, însă fără a avea vreun punct de inflexiune. e egal & coerent.
Pe textul:
„e ordin să scrii" de Vasile Mihalache
nu prea gust tonul interogativ din prima parte. aș renunța la el și poate că aș înlocui \"știți\" cu \"știu\" - să fie ca o afirmație, pe care în partea a 2-a o dezvolți, o explici etc.
Pe textul:
„închisoarea" de Horia Mocanu
ideea e că nu mi-a displăcut poemul, una peste alta.
Pe textul:
„***" de Ligia Pârvulescu
pt. că altfel poate faci o confuzie, gen... :)
Pe textul:
„***" de Ligia Pârvulescu
purtroppo, e destul de forțat pe alocuri (ex. penultima strofă) și în special din pricina fazelor autoimpuse - gen rimă etc.
Pe textul:
„Șotron" de Miriam Cihodariu
sincer, chiar mă gândeam că ți s-a întâmplat ceva grav & ireversibil, pentru că nu mai apăreai odată... chiar te așteptam, Lumină!
Pe textul:
„***" de Ligia Pârvulescu
mă refeream la ritmul textului.
nu trebuie nicicum să faci un purceluș gustos, apetisant = să scrii, adică, un poem cu ritm & rimă și care - eventual - să poată fi pus pe o muzică (folk de succes...) :)) nu despre asta era vb... în fine, poate mai vb altădată că acum cred că am să mor puțin, fiind f obosit.
Pe textul:
„pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi" de Antrei Kranich
ce vreau să zic cu asta? că, fir-ar...! - e un mare clișeu, de fapt. și de-aia e destul de riscant să-l folosim :)
ce să zic, nu prea mi-a plăcut textul. se vrea freesyle & frust, dar nu are forța unei relatări fruste (cu o singură excepție, poate... \"de atunci caut bezmetică pe piele / orice urmă cu mirosul tău\" - aici transmite ceva cât de cât intens.)
Pe textul:
„TOT si gata" de ioana bolba
în schimb, dpdv conceptual e f. puternic, și din cauza asta eu unul aș fi văzut un text de un expresionism aflat la limita paroxismului. cu o construcție mult mai elaborată, desenat cu calofilie etc. atunci ar fi susținut conceptul - pt. că, așa cum e acum, se pierde aproape complet.
Pe textul:
„poala udată" de Vali Nițu
are forță & mi-a plăcut foarte mult, cu mici excepții pe care - dacă ai chef - ți le zic, dar cred că n-are sens pt. că țin de faze subiective de-ale tale vs. de-ale mele.
(atâta doar, vezi că se zice \"veniseși\" - la mai mult ca perfect.)
Pe textul:
„..." de george vasilievici
Pe textul:
„***" de Ligia Pârvulescu
