gd2wa

în bună măsură, faptul că e asociat cu imaginea clasică punk vine, cred eu, din rațiuni de PR. adică un fel de subversiune a unor creații - altfel - cu un puternic conținut PoMo, în al căror proces de concepere au fost folosite cam toate procedeele defunctului postmodernism clasic / clasicizant. dar, suprapuse peste imaginea asta \"rea\" a punk-ului, se obține un pic altceva. măcar la nivel de marketing, cum spuneam.

și poate mai trebuie spus că Giger, de exemplu, făcea chestii de-astea cu succes încă de pe la sfârșitul anilor 70. deci băieții de azi, deși artiști bunicei, nu fac decât să îmblânzească cu un pic de umor PoMo & mai mult plastic conceptele tenebroase, dar parcă mai autentice, ale lui Giger.

(..zic eu)

:)

e un text slab și aproape fără calități literare. e mai mult o butadă, care - cu tot respectul pentru insert-urile personale - fix la sfârșitul pe care ți l-ai închipuit că ar fi bun & concluziv & ironic la modul smart, fix acolo scade de tot orice calitate a textului. prin aerul previzibil pe care-l capătă acel contrapunct facil Veronica vs. femeile ciorbă, iederă, broșă etc.

deci nu... nici măcar umorul din el nu e de calitate, ci tot așa, previzibil... nu te supăra că-ți zic așa franc.

mi-a plăcut îndeosebi strofa a 2-a, mi-a plăcut forța repetițiilor simple. și cred că aș fi tăiat versurile altfel, pentru a accentua acest dinamism.

și în general aș fi tăiat mai dinamic tot poemul.

o să te mai citesc :)

Liviu Nanu (Roșiorii de Vede) - un salut empatic & cuman! :) nu știam că... :)

frumos desenul de pe afiș

& poate m-oi nimeri și eu pe-acolo, cine știe?! :) se dau și dulciuri?

e o aberație f mișto, mi-a plăcut mult

și ar merita recomandat, doar că Acolo intră texte cu înserarea sufletului și la futut se zice că aluneca un fior prin oceanu-mi învolburat, or something...

deci n-ai ce să cauți Acolo

:P

nu e rău, ai unele repetiții deranjante & unele cuvinte pot lipsi, dar e un text mai bun decât al multora care postează pe aici.


(dar totuși nici tu, la fel ca și alții, nu te poți abține de la panse-uri despre dumnezeu...) :))

da, e un text fain, din care răzbate și vocea (feminiă) și - fără a fi înțeles greșit - și vârsta, cu aproximație.

are un ton grav, deși feminin.

mi-a plăcut.

era cât pe ce să zic că versul ăsta \"exact repetitivitatea aia în dragoste. dragostea devine rutină\" e repetitiv, explicitează prea mult, e redundant etc.

dar am tăcut la timp, dându-mi seama cu un feedback de maxim 1 secundă că exprimă the very concept of your text :) și e ok.

deci e un text mișto.

e un poem fain, singura chestie care nu mi-a plăcut e comparația sugerată prin succesiunea \"poezie\" - \"dumnezeu\". ăsta e un clișeu. și e un clișeu tipic agonic, dacă se poate spune așa.

în rest e frumos

e fain, mi-a plăcut.

eu aș scoate versul din final, e 2 much love repetându-l de 3 ori cu tot cu titlu... și o dă-n siroape, ceea ce nu e indicat din principiu și nici nu e cazul aici - altfel - pt. că e un text controlat bine :D

mergeam pe nori cu capul în jos, dar nu exista
sus și nu exista
jos
mergeam pe nori
și fruntea mea atingea frunzele copacilor, încolăcindu-mi
gleznele în rădăcinile lor,
și nu copacii erau răsturnați, ci tot universul își adunase
cele trei dimensiuni într-una singură

frunzele aveau adâncimea gândurilor, iar degetele mele
înălțimea trunchiurilor de sequoia gigantica
și atunci m-am văzut limpede
pe dinăuntru: eram subțire și roz
cât cel mai fragil capilar de pe lobul urechii

Ne plăcea foarte mult să alergăm ceea ce era straniu
Alergam și alergam dimineața și seara
Iar eu eram într-o formă fizică foarte bună

Acum însă stau chircit în colțul cel mai întunecat al camerei
Într-o poziție pe care ar lua-o o prostituată când un bețiv prost
Care a dres-o ar încerca să-i radă una peste față

Dacă e să fiu sincer nici nu pricep de ce n-am pupat-o
De ce nu mi-am apropiat căldura de ea
Era probabil cea mai elegantă și smerită femeie
Smerită cu faptul ca e o minune

- strofa intermediară nu e legată bine & gâtuiește cursivitatea celorlalte 2 strofe, care s-ar citi f bine împreună sărind peste intermediară.



- la fel și aici, unde ai simțit și tu nevoia să lași spațiile mai mari între strofe, ca și când gâtuirea din conținut ar fi deliberată & ai accentua-o:

Alergam dimineața împreună
Sincer habar nu am pe unde alergam sau cât era ora
Razele cădeau frumos și portocaliu peste casele
Care încă nu își reveniseră din orgie
Din beție sau din curvie sau încă nu își reveniseră
Pur și simplu dintr-un somn inocent




Slavă lui Dumnezeu că ea dispăruse înt-o zi
Efectiv mă trezisem fără să știu unde a dispărut




Degeaba am mai umblat să o caut
În zădar întrebam oamenii
Care îmi păreau niște ouă de gaină
Destul de straniu dar toți oamenii pe care i-am întrebat
Despre ea / arătau incredibil de asemănător cu un ou


mai îți zic și altădată, dacă mi s-o mai părea altceva, dar acum merg să dorm, am lucrat cam mult săpt. asta. :)

bonne nuit

păi da, pe finalul ăla - sincer sincer sincer - nici eu nu puneam accent, dar dintr-un soi de respect am evitat să-ți zic direct că, poate, dacă era textul meu, l-aș fi scos de tot și aș fi lăsat doar povestea aceea simplă & emoționantă de dinainte, piperată cu anumite chestii din respectivul final - redistribuite ici-colo - ca să nu zici că ai muncit degeaba la el :) dacă vrei.

cumva, de-aia ziceam mai devreme de capitolele lui crudu, că au finale de-astea autiste și zbaang, ca un pumn în cap. doar că la el, corpul poveștii nu ține.

însă la ce ai scris tu, ține.

o altă posibilitate ar fi să-l păstrezi cum e, dar să-l anunți mai de dinainte în text, introducând mici ancore eventual. asta ar mai lega textul, pt. că să știi că pe alocuri e gâtuit și nu curge f bine.

mă ierți că mă lansez la sfaturi cu iz tehnic, dar dacă tot suntem aici... :)

hose, hai să-ți zic un pic cum văd eu textul ăsta și poate înțelegi de ce strofele care anticipează finalul mi se par un pic spooky.

citesc acum \"măcel în georgia\" a lui d-tru crudu (poate ai citit-o etc.). mi se pare că fiecare capitol este structurat astfel: 90% o poveste scrisă cu iscusință, dar care nu spune mai nimic, destul de edgy pe alocuri, pentru ca în 2-3 paragrafe la sfârșitul capitolului să bage ceva puternic și aparent fără legătură cu povestea (destul de lăbărțată) de dinainte. iar acest final are absolut întotdeauna un aer așa, hyperealist sau absurd sau whatever...

într-un fel, textul tău de aici are aceeași structură. finalul cu ouăle încheie o poveste senină și normală.

și, recunosc, citesc cartea asta fără să-mi placă neapărat & chiar ușor deranjat de tipul ăsta de structură, mai ales că nu există un fir epic sau o legătură a capitolelor între ele. poate că nici n-o s-o termin, cine știe, plictisit de faza asta.

de aia ziceam mai devreme că aș scoate cele 2 strofe, iar dacă îți plac așa mult imaginile cu casele, razele portocalii etc. - care sunt faine, de altfel, în sine - poate le strecori prin text mai înainte. și aș face legătura dintre final & restul textului doar cu versul ăla de care-ți zic în primul meu comm.

în fine, posibil să aberez la greu în ce-ți spun aici... :))

e un text foarte frumos, antepenultima & penultima strofă pot să zboare fără grijă, doar să fie făcută o mică legătură în primul vers al ultimei strofe cu tot textul de dinainte (\"degeaba am umblat s-o mai caut\" - de ex.) și gata, e perfect.

și mai sunt cuvințele ici-colo care eventual ar mai putea fi modificate etc. dar e fain

pizdos ești mă... :))) ce răspuns ai dat

however, e o întreagă conspirație pe aici cu plagiatul, am rămas și eu surprins în cele câteva luni de când postez aici. mulți se agită cu asta, ca și când am fi între șexpiri & ne-am plagia unii pe alții.

nu înțeleg care e miza (reală) la fazele de genul ăsta, plm...

e un aer sorescian aici, nu grozav însă.

mi se pare un text cu o miză personală, care nu răzbate din el către noi, ăștilalții... :)

are construcții interesante pe alocuri, cum ar fi chestia cu coșulețul saturat etc.

totul, până la ultima strofă, e ingurgitabil.

...însă, din păcate, odată ajuns în acel punct, textul pierde foarte mult și ratează un final smart. și da, știu, ați crezut că e exact invers: că exact metaforizarea aceea excesivă a... copulației (ca să zic așa, deși scriu greu astfel de cuvinte, îmi tremură degetele și se scurge f. mult sirop convențional, cleios & probabil grețos din ele, năclăind tastaura) ar fi un final bun. dar nici pe departe: nu, nu este, deloc...

iar dubla referire la d-zeu, pe parcursul textului, în ideea a ceva sexual suprem, materializat sau nu în sămânță (vorba lui Hose...) mi se pare pur și simplu greșită și, cum să zic, așa... cam la îndemână.

astfel am citit eu acest text; posibil să mai fie multe alte chei de lectură.

& sper că nu vă supărați pentru critică, ci dimpotrivă. :)

nu-i tocma un tecst nașpa, dar e criptat cam fără miză aș zice.

mi-a plăcut aerul vag surealist & topica un pic cretină, însă.