gd2wa

doru stănculescu & sorin minghiat (nu întotdeauna, ci doar atunci când n-are cursuri la spiru haret)... aia e ce ai scris tu aici.

nici mai mult nici mai puțin.

nu are deloc expresivitate poetică reală, ca să nu mai vorbesc de anacronism etc. e doar un textulică de folk la munte cu băieții și fetele la cabană, sau la cămin la facultate, la vreun chef nouăzecist. :)

sper să nu te superi pe sinceritatea & subiectivismul meu

măi... nevastă sună strident într-un poem, mai ales dacă e pus lângă verbul \"a lua\". e adevărat că așa se zice în vorbirea curentă, dar nu merge în poezie.

ca fapt divers, am un prieten aromân și la ei \"veastă\" e pentru \"nevastă / soție\". dar, pe de altă parte, zic \"vrută\" pentru \"iubită\", iar asta chiar mi s-a părut foarte frumos. :)

e un text superb și-ți spun sincer, și fără să te superi pe mine, la mine a ajuns mult mai repede & mai intens decât alte texte ale tale. nu că nu-mi plac și altele, dar poemul ăsta e mai aproape de ce-mi place mie să citesc.

e mai simplu, dozajul de figuri de stil este exact atât cât e nevoie și face ceea ce ar trebui să facă un poem astăzi: să tansmită stări & concepte complexe prin 2-3 versuri simple. plus că e delicat, nostalgia este reprezentată exact cât trebuie etc. mi-a plăcut mult.

deci dl. jorz e epigramist :) super!

leo, sincer, hai recunoaște... este că imaginea ți s-a părut cu potențial & ți-a atras atenția? :))

dar ultima parte e pur și simplu greșită. nu se mai spun astfel de chestii așa direct cam de pe vremea lui Eco, deja...

dar văd că încadrarea e la \"personale\", deci în aceeași logică PoMo mi s-ar putea răspunde cu zâmbetul pe buze că \"nu e o poezie\", chiar dacă pare a fi una - deci aproape orice se poate. :)

...chiar acum, pe rocultura

subscriu întrutotul, e unul din poemele mele preferate din tot ce am citit eu ever.

apropo, unde se găsește volumul tău \"antipoeme\"? că la muzeu nu-l au... cică să-l sun pe dl. tzone pe mobil, că el face distrubuția cu sacoșica din când în când etc... vroiam să-l cumpăr și eu & am tot zis să te întreb, dar nu te-am mai văzut online sau când erai, erai bizi etc.

mă bucur că alice a ajuns cu steluța aici.

nu e rău, are o anumită expresivitate & cursivitate, dar e prea previzibil ca mesaj, final, construcție etc.

dpdv tehnic, cele 3 strofe au fiecare tăierea versurilor diferită. de aici rezultă o eterogenitate deloc benefică pentru un poem de lungime medie - de 3 strofe.

sau dacă măcar ai pune semne de punctuație - vorba lui sociu într-un text: pe balconul camerei tale de hotel / komartin îmi explica de ce unele poeme / tolerează greu virgula / ca pe un corp străin // eram un corp străin / dormisem lângă sânii tăi și prea beat sau prea laș / nu am îndrăznit să-i ating etc... (de aici nu mai e relevant în contextul celor spuse mai sus :))

deci, vroiam să spun că, dimpotrivă, eu cred că în acest caz poemul tolerează virgula. iar cu o tăiere mai omogenă a versurilor ar putea fi un text bun.

gelu, farurile lor sofisticate nu prea... (zic eu)

iar imaginea cu băbuța & cu banii înnodați în batistă e prea patetică. știu că e reală, străbunica mea la fel era și avea așa un fel de ritual al ei când deznoda cam 5 minute la batista aia ca să ne dea, mie și soră-mii, ceva gen 5 lei de fiecare. era incredibil și mă înduioșa & o iubeam atunci mai mult, și nu pentru banii ăia, ci pentru tot spectacolul cu care ni-i dăruia...

dar eu cred că nu merge deloc cu atmosfera aia de treptele tnb.

altfel e un poem frumos - lucruri mici sau, de fapt, mari... și derizorii etc.

nu e rău, dar eu aș sparge-o în strofe.

& aș mai elimina din figurile de stil - epitele metafore etc. - sau încearcă să le bagi în subtext spunând lucuri cât mai simple. nu le scoate la suprafață.

e Savoy (sau Marian Nistor). merge pe muzica aia.

de apreciat totuși construcția în formă fixă, efortul depus etc. dar... e ca și când te-ai îmbrăca (cât mai atent & mai bine cu putință) și apoi te-ai machia (cât mai atent & mai bine cu putință) în stil Louis XV, ți-ai pune apoi și o perucă dintr-aceea buclată și ai ieși într-un spațiu public așa

și acum.

strada e un spațiu public. locul unde mergi la muncă, tramvaiul, trecerea de pietoni, supermarketul unde mergi să-ți cumperi haleu etc.

locul ăsta e un spațiu public.

este că nu te simți confortabil deloc? nu ți se pare că lumea se uită la tine ciudat & te întreabă la ce oră este spectacolul? și unde? și cât costă biletele?

partea asta

Eu, sunt mai mulți, și nu ajung
La ei
Picături de Liniște, Acid sulfuric,
În timpane
Picături
De univers
În ochi
Și mă ustură



Alte locuri, ar mai fi
Sufletul,
Gol
La soarele
Copilăriei

Tânjesc după o explozie
Solară
Și după o mare
Caldă, bună Și fără
Știrea nimănui

Vorbele mele,
Goale și ele,
Inutile și
Reci

Se usucă La soare
La vânt
Și la întreg
Universul


cu versurile tăiate mai altfel, mai dinamic, și fără conjuncțiile alea sau ce-or fi scrise cu literă mare

ar merge


:)

restul e de aruncat, însă

florin, numai suprarealism nu e ăsta...

e poem de revista liceului; nu pare deloc că ai fi asimilat ceva din ideea de avangardă clasică, din frustețea sângeroasă aș zice a suprarealismului clasic.

uite, câteva versuri dintr-un dinozaur suprarealist - gellu naum :) sunt sigir că ai auzit de el, dar citește-l la modul critic & cu atenție. și recitește-ți textul & ai să vezi ce spun


La adăpostul unor măcinări egale
ceva mai încolo un om clădește Odăi și Antreu
și eu spun Bettina (firește un nume fictiv) te rog adu-mi ceaiul
recurg la tine pentru serviciul acesta colegial
în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul
îmi clatină părțile cele mai gotice s-ar putea să răcesc
recurg la tine Bettina Înalță pavoazul
în dimineața asta mă simt definitiv compromis
în dimineața asta m-am trezit iar pohet
undeva pe o farfurie cu flori lângă sobă în coșul cu lemne
ceva mai încolo omul acela clădește grăbit Cără
mizile n-au încotro se uită la el
se așează la rând fac un zid și încă un zid
se uită la el cără
mizile Ridică din umeri în cercul meu
și eu tre să văd tre să mă întri tre să ma cla
și omul se uită la mine se face că nu vede cum se uită la el cără
mizile omul se uită la mine și face un zid și încă un zid
în cercul meu cu centrul pretutindeni
se face că nu face și cără
mizile se uită la el cum se uită la mine
și eu mă uit la ele cum se uită la el cum se uită la mine

Recurg la tine Bettina te rog să mă înțelegi să mă speli pe ochi sunt pohet
scriu fii atentă cu picsul
mă iscălesc pe texte amintire din ziua cutare și cutare
ceva mai încolo omul acela mai face un zid
clădește în el se închide în el și geme
eu fii etentă trebuie să-l scot
fiindcă mă strigă afară din cercul meu
și eu te ador fii atentă
recurg la tine Bettina fiindcă mă cunoști de copil dintre cele două războaie
am supt amândoi la aceleași ziduri s-au dărâmat peste amândoi aceleași mame
plecam Bettina la vânătoare de șoimi la pescuit pe coline cu tine
și oamenii se uitau la noi prin ziduri plecau cu noi de mână liberi se regăseau o clipă două
apoi se refuzau furioși se reclădeau ceva mai încolo furioși
se reclădeau fii atentă cu picsul ca să nu se mai recunoască
și eu te ador În dimineața asta sunt pohet din copilărie și melanc
recurg la tine prin zid iscălește-mă pune numărul buletinului
sărută-mi fotografia din zid adu-mi cămașa e vânt

textul tău are potențial, are o nostalgie așa dulce-amară, un bacovianism eventual etc.

dacă ar fi scris cum trebuie ar putea fi pus pe muzică.

îți recomand să cauți (chiar pe site-ul asta, la \"search\") un poem \"Cântec Excesiv I\" de Dan Sociu. ai să vezi acolo un tip de structură destul de similară cu cea din textul tău, plus cantabilitatea & tonul nostalgic trist & un pic de (auto)ironie f faină.

mi-a plăcut asta:

\"când dormi lângă mine aș vrea să îți mușc lobul urechii
să te trezești
să-ți spun că sunt un vis urât și apoi să dispar\"

în versurile astea e un ușor cinism pe care îl gust :) în rest, textul e cam firav, zic eu.

marius, mi-a plăcut textul, îl știam de pe rocultura. e simpatic exercițiul de grafică sau cum s-o numi a versurilor, deși nu vreau să-mi închipui un volum sau un capitol de volum cu asemenea poeme :)

singura chestie care mă deranjează mai tare este \"virgina\". e prea medical în acest text, dacă-mi permiți & o spun fără nicio ironie. aș pune altceva - oricum nu o referință directă, ci smth. aluziv_insinuant etc. - dacă ții cu tot morțișul ca tipa să fie virgină.

pune și tu diacritice & semne de punctuație, că e păcat de text.

și mai ai și typo-uri, corecteazăle (sic!) :P

(de-aia ți-l țin ăștia la atelier)

ioana, poate că-i semeni în alte privințe, eventual mai importante.

din poem, versul cu \"femeile din sat\" mi se pare prea explicit. se înțelege destul de clar din context că erai într-un sat.

altfel, e o notație senină & delicată de jurnal a unor lucruri mici și frumoase de oameni mici și frumoși, pe care le investim cu semnificații de-abia când creștem oameni mari (și urâți, cum spui tu) și facem lucuri mari (și urâte, cum spun eu).

:)