Gavril Kostachis

Cu ochii-n neguri sorb șoapta divină Mai presus de-ntuneric e blânda lumină În marea tăcere plânge-o adiere Mai presus de plăcere, e dulcea durere Ce naște în inimă, rugăciunea de miere Amarul

- Chiar mă iubești? tăcere... așa urât și sărac? tăcere... -cum să iubești pe cineva care se gândește atât de puțin la tine? spune-mi! am izbucnit in lacrimi... și-n ele am găsit răspunsul

Ieri ați plâns și ați postit cu sufletul sfâșiat, cu Hristos ne-am răstignit, cu Hristos am înviat! În miezul serii un gând vă-nchin: Bucuria Învierii S-o trăim deplin!

Tu mă porți ca pe-o scrisoare Dintr-o stare-n altă stare...

De-o să rezolv problema, ce mare bucurie ! E ca și cum aș învârti o farfurie. Necazul meu rămâne, precum știi Că am de învârtit mai multe farfurii. Și asta se întâmplă zi de zi. Le-nvârt pe

Cu aripi de inger ninge Pe chipul scaldat in sange. Ochii tristi privind pamantul... Ii saruta dulce vantul. Roua stelelor albastre Izbucneste de sub coaste. Ah, Cristoase-al meu cel

CENUSA AMINTIRILOR Merg prin cenusa amintirilor Pana ma frig talpile. Undeva in adanc mocneste focul tristetii. Din timp in timp flacarile somnoroase imi ling calcaiul. Incovoiat, printre

Foamea nu te iarta: Mănânci azi, nu mâine! Prin punguta spartă Râde un colț de pâine.

ATINGERI Am intalnit intr-o zi un suflet ca o apa limpede. Mi-am pus la gat piatra deznadejdii si am vrut sa ma innec; in timpul acesta, o mica farama de tandrete a cazut pe suprafata ei. Sufletul a

Mă avânt în ape adânci Valurile vieții se zdrobesc de stânci Năvodul tresare atins de-o sirenă Suspinul amar îmi pulsează în venă Sub ape transpare-o imagine comfuză Trup cu solzi de pește,

\"E târziu, sărută-mă și fugi\" Lasă în urma ta noaptea Norii presară enigmatici fulgi De catifea. Taina aceasta rămâne-va-ntre noi O va spulbera doar gândul \"Că știe și

Nebunul e vazut de ceilalti ca fiind altfel, el nevazandu-se niciodata in aceasta postura; traieste intr-o alta lume, sau in lumea noastra dar transfigurata in mintea lui. Oricare nebun e poet in

Ce dulci sunt frunzele de dud. Îmi place să mă învelesc în mătase dar tot un vierme rămân. Odată m-am retras într-un cucon și am simțit în mine muguri de aripi. Aveam nevoie de singurătate și timp de

Pelerinaj spre Mânăstirea Sihăstria .M-am oprit pentru o clipă si am privit spre piatra indicatoare: ,,M-rea Sihăstria -7km.\" Doamne, mi-am zis, aceasta este distanta până la tinta visurilor

Viziune cromatică Cadru pe cadru succede Bucurie statică Fericirea transcende...

Motto: Ce mult as vrea să te iubesc o Doamne! Dar al meu suflet în păcate doarme. VALURI Pluteam dezorientat singur în corabie Pe valul nepăsării născut din Marea

\"La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.\" Asemenea Luminii, simt intru mine uneori un ecou a unei vibrații venite din adâncul

\"Poezie pentru tine Voi fi cândva zăpada în cel mai alb tărâm, voi fi zăpadă albă pe-o creangă de salcâm. Atunci, în zi de iarnă, presimt că ai să treci, cu pasul în descântec, pe albele

M-aș duce în grajd, să mă umplu de purici și păduchi, în special de păduchi; am auzit că aceștia se leagănă prin păr, până-ți trec fiorii, apoi nemaiavând ce să mai facă, se aruncă din vârful perilor

Te-am prins de platos-argintata Cu fir de aur dantelata. Ca un sugar te duc spre gura Iar buzele se fac trasura Se plimba lung si apasat Vibrand tunelul fermecat. Respir mai des si