Poezie
Cenusa amintirilor
1 min lectură·
Mediu
CENUSA AMINTIRILOR
Merg prin cenusa amintirilor
Pana ma frig talpile.
Undeva in adanc mocneste focul tristetii.
Din timp in timp flacarile somnoroase imi ling calcaiul.
Incovoiat, printre dune, stropesc din belsug abisul
cu lacrimi amestecate de fericire si tristete.
Cenusa, ca nisipul miscator, ma atrage spre pustiul ars
al clipelor oarbe scancind din umbra.
Cu mainile orbecaind, ma prind de o firava raza
a unei palide stele.
Speranta se intrupeaza sub forma continua si unica
al inelului de logodna.
Un porumbel suav cu dalbe pene
imi pune in mana cercul de lumina.
Ma strange degetul si inima mi-e stransa
caci inca-n talpi mai simt umbra cenusii.
Dar iata-ma purtat de nevazute aripi
spre orizonturi noi.
Departe e cenusa si flacara mai arde,
inconjurat de nori ma-mbratiseaza cerul,
Nimic nu ma atinge doar dragostea aprinsa
din ochii mari si umezi
ai pururei sotii.
002.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gavril Kostachis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Gavril Kostachis. “Cenusa amintirilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavril-kostachis/poezie/9211/cenusa-amintirilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.