Poezie
LA PORȚILE CERULUI
LA PORȚILE CERULUI
1 min lectură·
Mediu
LA PORȚILE CERULUI
E clipa-tăcere ce noaptea în două desparte,
Când sute de cai rătăcesc nebuni printre stele,
Caută cale bătută să urce cât mai departe,
Zoresc la galop și-n urmă-i doar colb ce scânteie.
Sunt suflete sure ascunse de nori și de astre,
Ce nu au putere s-ajungă la dalbele porți,
Pe aripi povară ei poartă păcatele noastre,
Și-n pungă, la brâu, nu au, pentru Caron arginți.
Zadarnică trudă și chin alungat de izbândă,
Clipe-n balans nestatornic ce nu se opresc,
Prea puri, pentru ei văpaia nu este osândă,
Aleargă orbiți între iad și palatul ceresc...
Pe bolta-nstelată de vezi umbre-alergând,
Ori armăsari înspumați ce scapără stele,
Sunt suflete sure ce soarta își plâng,
Plătind pentru noi păcate prea grele.
00570
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Găureanu Marian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Găureanu Marian. “LA PORȚILE CERULUI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14167896/la-portile-ceruluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.