Poezie

Îngenunchiat

2 min lectură·22 februarie 2023

Mediu

ÎNGENUNCHIAT

Am ostenit, îngenunchiat, să tot întorc obrazul,

Să port pe umeri veșnice poveri,

Să-nghit amarnic, dar zâmbind, necazul,

Să-nnăbuș azi povestea despre ieri.

Am stat mai mândru, demn, odinioară,

Și din furtuni, din nou m-am născut drept,

Nemernici ce conduc această țară,

M-au transformat într-un calic inept.

Pomană-au dat doar buzunarului lor larg,

Cadou primind petrol, păduri și grâne,

Și apa munților ce picurând mai curg...

Iar noi cerșim pentr-un cultuc de pâine.

Pe noi ne-au pus îngenunchiați în rând,

Să ne plecăm cu frunțile-n țărână,

Să cerem scuze tuturor și-oricând,

Căci umilită-i nația română!

Văd azi cum pacea a ucis dreptatea,

Cum tolerăm, netoți, păcatul greu,

Cum ducem pe grumaz năpăstuirea,

Păstrând speranța doar în Dumnezeu.

Chiar am uitat că noi n-am fost așa,

Că n-am știut ce este plecăciunea,

C-am stat peste milenii drepți în șa,

Și-am străjuit de veacuri moștenirea.

Ieri le lăsam copiilor pământ,

Munții semeți și marea cea albastră,

Păduri deasupra, aur dedesubt...

Azi flori din plastic îndesate-n glastră.

Îngenunchiat, am tot întors obrazul,

În jos, în sus, așa cum mi-au cerut,

De-aș reuși odat´ să trec zăgazul,

Le dau tăiș de fier și-otravă de băut.

Se-arată iarăși clipa de primenire-n foc,

De plată-a umilinței privirii în țărână,

Pământ și cer, munți, oameni la un loc,

Ridică-te odată, tu, nație română!

00611

Găureanu Marian. “Îngenunchiat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14167854/ingenunchiat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.