Gârda Petru Ioan

Dacă un autor cu atâta pricepere și experiență concentrează creațiile sale haiku de pe parcursul a 8 ani în doar 50 de pagini, înseamnă că acolo este esență de esență. Sper că d-na Tirenescu va avea timp să îmi trimită și mie una, eu suportând toate cheltuielile, firește.

Dacă nu pricepi poanta înseamnă că nu ai înclinație :)

Poți din gură să tot dai,
Nu produci senzație
Pentru asta dacă n-ai
Și o... înclinație!
(Dan-T)

Spre-a fi complete datele:
Să ai și nasul coroiat,
Să-ți fie botul țuguiat
Și șefu-ntors cu spatele.

Pentru poanta bazată pe sensul dublu al unui cuvânt, pentru realizarea prozodică foarte bună în versuri scurte și pentru că Dan-T e un epigramist gata format prin perseverență și... înclinație, îi dau o steluță.

S-aștepți să faci ca lumea treaba
Și după ce ajungi în slip să
Constați c-ai așteptat degeaba...
Mai bine o apocalipsă!

Îmi plac tâlcurile, jocurile de cuvinte, rimele.
Chestiunea temei la acest concurs s-a mai discutat. Mă mulțumesc să constat că te-ai străduit s-o respecți.

Ți-a luat amicul pălăria,
Ți-a luat rulota și soția
Și-n parcare ai rămas, parol,
Ca de obicei, cu capul gol.
(Dan Norea)


Priveam cu capul gol, în gol,
Zicând: o, Pronie cerească,
De-ar fi să nu se răzgândească,
Să vină înapoi! Parol!

Te-ntreb, dar să nu faci o dramă:
Cum premiu, totuși, n-ai luat
Și ai rezerve, cum constat,
Ai cam slăbit... în epigramă?!
(Gigi)

Când ești la cure, mai slăbești...
Am mai slăbit și mai slăbesc,
Dar nu atât cât să primesc
Un premiu gras la București.

Sper să nu citească premiantele noastre :)

Citind ce-ai scris aici, senin,
Eu am facut o constatare:
Tu ai mai vrea un kil... (de vin?)
Dar nu-ți rămâne de mâncare!
Dan-T

Păi nu, că nu

Să am o pivniță-n dotare,
Eu zilnic aș umbla la vrană:
Se știe, vinul este hrană,
Deci nu mi-ar trebui mâncare.

Mersi!

Acum, când ești un scriitor vestit,
Și dai autografe, îți mai cer
Să nu uiți cum penițe-am ascuțit
Noi doi, o vreme, prin... atelier!
(Grigore Chitul)

Long live learning

Deși de-acum cărunt la tâmplă,
Să știi că nu aștept plocoane,
Ba chiar de multe ori se-ntâmplă
Să mai ascut și azi creioane.


Stiu prin ce treci,sunt însurat,
Cu soacra-n casă viața-i dură,
Dar te intreb nevinovat:
Ai încercat și cu cianură?
D.V.

D.V., să știi că-am încercat
Mereu, mereu, dar, din păcate,
Atât de multă i-am „băgat”,
Că i-am creat imunitate.

Mulțumesc tuturor pentru interes și observații. N.bun și Calimero, vă rog să vă continuați disputa. Să vă ajute și Grigore. Dar până la urmă sunt factori mulți care ne pot face să ne placă una sau alta. Eu repet ce-am mai spus: adevărata epigramă trebuie să "lovească". Dacă cere timp de gândire și analiză ca să spună ceva, e catren. Catren care poate fi și el foarte bun, chiar antologic... Personal eu pe prima contam mai mult.
Dar dacă tot suntem la analize, oare se sesizează triplul înțeles al acelui "rezerve"? Rezerve de conserve, de grăsime și firește, ezitări.

Amicul meu – un pictor modernist –
Și-a terminat un „ Autoportret ” ,
Iar eu, privind tabloul lui, insist
Să-i pună titlul : „ Sfeclă în oțet ” !
(Grigore Chitul)

Îți sunt prieten vechi, dar ține seama,
Eu n-o să-ți fac vreodată-n față sluj;
Îți spus deschis: citindu-ți epigrama,
Mă tot gândesc la „varză a la Cluj”.

Un grupaj reușit, atent elaborat. Se vede că îți place lucrul bine făcut.

L-am citit întoteauna cu bucurie și cu admirație. Odihnească-se în pace!

Atuncea când te-ai însurat,
Urmându-ți dorul arzător,
Amicii toți s-au bucurat
Iar unii-au răsuflat ușor.
(Flotorin)

Eu n-am dorit nicând bărbați,
Deci, după ce m-am însurat,
Ați fost degeaba ușurați:
Să știți că nu v-aș fi luat.

Mersi pentru prietenie!!!
Sentimentul e reciproc. Dovadă n-am dar îmi aduc aminte...

Atunci când o primejdie te paște,
Mizezi pe el și-n sinea ta îți spui:
„Amicul la nevoie se cunoaște”...
Când ai nevoie, ia-l de unde nu-i.
(Ica)

Amicul sau amica -tu ne spui-
Când ai nevoie, tot mereu se scuză:
Când scrii sintagma „ia-l de unde nu-i”,
De bună seamă te referi la muză.

Felicitări, am auzit că ești printre câștigători! Meritat, zic, mai ales pentru cele scrise la temă.

Eu cred că te-au mințit, calicii,
În legătură cu "amicii",
Că nici noi nu am auzit...
C'ai fi vreun scriitor vestit! :)
Dan-T

Citind ce ai postat aici,
Ca încă patru-cinci ca tine,
Descopăr azi că am amici
Ce nici n-au auzit de mine!

Așa-i amorul bată-l vina,
Ca din senin vine năpasta,
Ți-a luat rulota și mașina
Dar ce păcat, nu și nevasta!
D.V.

Din câte-n lume vreau să scap,
Să am un trai mai ușurel,
Nevasta mi-a luat-o el,
Dar soacra mi-a rămas pe cap.

Amicii, cred c-au folosit
Zicându-ți "scriitor vestit",
O stratagemă îndrăzneață
Prin care te-au mințit pe față!
(Neculai Lunca)

Maestre Lunca, știu și eu
Că lucrurile stau pe dos,
Dar eu i-am îmbătat mereu,
Că m-au mințit așa frumos!

Uimită îs, de nu am glas,
De știrea trăsnet ce-am aflat:
Ești primul care a rămas...
Dar cine dragă, te-a lăsat?
(Ica)

Sunt al doilea caz

Vreo patru, într-un loc retras,
Când îmi trăgeam un crac de egăr
M-au prins și-atuncea am rămas
(Ca-n filmul ăla, Schwarzenegger).


Zâmbesc, aflând povestea ta,
Căci întâmplarea mă amuză;
Când spui că a plecat cu ea,
Eu cred că te referi la... muză!
(Vali)

În tot răul e și-un bine

De când nevastă-mea și muza
S-au dus prin cele țări, pribege,
Urmând pe-amicul –călăuza-
Ai prins și tu a mă-nțelege.

Tot mai mult îți crește cota
Că ne-ai spus-o și pe asta...
Zici că ți-a luat rulota,
Și-ai rămas iar cu nevasta.

Bune! Felicitări pentru Cluj!


A pleat în graba mare,
Că simțea că știu ceva
Și-a lăsat-o în parcare.
Sper să vină după ea!

Mersi pentru felicitări și pentru umărul pus. Dau un țap!


Calimero, ce e al agoniei (și al tău) e pus deoparte. Dar față de d-na Elis spun că sunt descoperirea ei ca să o flatirisesc :) Premiu, aici și de data asta, nu. Ceva zvonuri am auzit despre câștigători (pe surse :)), dar aștept confirmări oficiale.

Mă-ntreb, punând deoparte mărul,
Și mângâind, pe-o viță, muguri:
În vin se află adevărul,
Indiferent de ce-i în struguri?

Vecina mea e o figură
Cum nu s-a mai văzut vreodată:
De câte ori îmi cere-o gură
Și-i dau, de-atâtea ori se-mbată!

Coloane drepte, nouă-
Îmi vine-n minte-acuși-
Ni-s date astea două:
A ta și-a lui Brâncuși.

Când sunt alegeri noi în România,
Inevitabil, mulți rămân pe drumuri
Și-și varsă prim mass-media mânia...
La București sunt mult prea multe fumuri.

Dănuța, nu știu... cum-necum,
Dispari mereu în praf și fum,
Făcându-ți pulbere bărbații
(Te-am așteptat din toți ficații).

:)

Călătorind pe-al vieții drum,
Azi am aflat o veste nouă;
Eu nu știusem pân-acum,
Că și muzeele se ouă.
(Ica)

Constați la Vama, iarnă, vară:
Muzeul lor e un tezaur,
E cloșcă – singura din țară
Ce stă pe ouăle "de aur".

Antropologi dotați cu tot curajul
N-au reușit să afle, deocamdată,
Ce-a fost întâi: fu hamul sau cofrajul?
Problema mai rămâne suspendată...

A crescut șomajul,
Timp ai de odihnă;
Care-i avantajul?
Poți cloci în tihnă.