Coloana vertebrală

Coloane drepte, nouă-
Îmi vine-n minte-acuși-
Ni-s date astea două:
A ta și-a lui Brâncuși.

Pe-a mea a-ncovoiat-o spondilita,
Nu am avut o viață prea ușoară,
Dar nu m-a îndoit nicicând ispita...
Și-acum mi-e dreaptă cea interioară.

M.P.

Așa și face omul înțelept
(Coloana chiar ar merita o odă),
Chiar dacă-a ta poziție-i incomodă
Esențial e doar ca să judeci drept.

D.V.

Nici hernia de disc nu e mai bună!

Nu știu la ce e replica, dar...
Prea mult sprijin pe titlu. Apoi, și coloana vertebrală e interioară, nu numai cea interioară-interioară. Proximitatea ispitei (mult mai aproape decât coloana) induce ambiguitate (ispita interioară).

Replica de mai jos ia-o epigramatic (ca înțepătură), separată de cârcotelile de mai sus.

Matricială
Ispita, nici măcar în gânduri,
Nu te-a făcut să lingi bomboana,
E clar că dreaptă ți-e coloana,
Dar strâmbe - cele patru rânduri.

Calimero

....
Esențial e doar să judeci drept.

Coloane drepte, nouă-
Îmi vine-n minte-acuși-
Ni-s date astea două:
A ta și-a lui Brâncuși.
G.P.I.

Citindu-ți laudativul vers
Aproape cad într-o ispită:
Că mă topesc în univers
Și-mi simt coloana infinită.

Așa și face omul înțelept
(Coloana chiar ar merita o odă),
Chiar dacă-a ta poziție-i incomodă
Esențial e doar ca să judeci drept.

D.V.

Eu mărturie-mi iau Olimpul,
Că ce ai spus aici e drept:
Coloana o îndoaie timpul
Și face omul înțelept.

Eu mărturie-mi iau Olimpul,
Că ce ai spus aici e drept:
Coloana o îndoaie timpul
Și face omul înțelept.
Petru Miloș

Nu e sub formă de dojană:
Observ cît de perfectă e
Gîndirea cea olimpiană
Din cacofonicul "că ce..."

Că,

acum e bine Tataia?

Ispita, nici măcar în gânduri,
Nu te-a făcut să lingi bomboana,
E clar că dreaptă ți-e coloana,
Dar strâmbe - cele patru rânduri.

Calimero

Maestre m-ai lăsat pe gânduri,
Și îți accept spășit bomboana,
Când strâmbe-mi zici că-s patru rânduri,
Dar dreaptă-mi vezi de-un timp coloana.

cât despre felul în care am gândit catrenul, meditez la ai spus mai sus, mulțumesc.

Nu e sub formă de dojană:
Observ cît de perfectă e
Gîndirea cea olimpiană
Din cacofonicul "că ce..."
Tataia

Tataia-ți spun:Pe sfinții toți,
Mă dojenești, nu-mi pare rău,
Fiindcă văd că încă poți
Să fi perfect, în câcârău.

Maestre m-ai lăsat pe gânduri,
Și îți accept spășit bomboana,
Când strâmbe-mi zici că-s patru rânduri,
Dar dreaptă-mi vezi de-un timp coloana.

M.P.

Chiar dacă îi accepți bomboana,
Ce nu-ți va vindeca coloana,
Aplică strict a mea misivă:
Să nu te-atingi și de colivă!

D.V.

CeCeRău... răutăcios:
Citindu-ți laudativul vers
Aproape cad într-o ispită:
Că mă topesc în univers
Și-mi simt coloana infinită.
Miloș Petru

Din ce zici cam bag de seamă:
Aplecat ești doar un pic, și-acuși,
Lăudând "coloana" lui Brâncuși,
N-o să știi... nici cum te cheamă.

Cu stimă, vă urez în continuare mult succes!

Miloș,
Iar ai tras o concluzie favorabilă sinelui. Eu n-am spus nimic care să te justifice când zici:
Când strâmbe-mi zici că-s patru rânduri,
Dar dreaptă-mi vezi de-un timp coloana.
(MP)

Replica mea, așa cum o arată și titlul (Matricială), se referea, epigramatic, la o matrice (tabelă în html) cu o coloană și patru linii (rânduri), așa cum este orice epigramă (deci, și a ta). Nimic despre alt fel de coloană.

Dar, pentru că ai adus vorba de ALTÃ coloană, consider că îi datorezi niște scuze lui Tataia.

Calimero

Chiar dacă îi accepți bomboana,
Ce nu-ți va vindeca coloana,
Aplică strict a mea misivă:
Să nu te-atingi și de colivă!

D.V.

La ce aici mi-ai spus
Meditez demult,
Și crede-mă supus,
Te-ascult.

Din ce zici cam bag de seamă:
Aplecat ești doar un pic, și-acuși,
Lăudând "coloana" lui Brâncuși,
N-o să știi... nici cum te cheamă.
Miclăuș Silvestru

E drept c-ajuns la vârsta treia,
Coloana n-o mai bag în seamă,
Și uit chiar să-mi iubesc femeia,
Și deseori și cum mă cheamă.

E drept, pe vremea asta grea,
Trag focul, fin, la oala mea,
Iar cât privește pe Tataia,
El scormonise, vorba aia.

și totuși:

Eu am să-mi retrag ocara
Dar o vorbă vreau să-i spui:
Că amici de-ai dumnealui
Or cam dus de râpă țara.