Podoabă de Crăciun

Motto: "Nevasta a chemat un om" (Nelu Gârda)

Cum femeia ta întreabă
De un om bun pentru treabă,
Te întreb ca de-obicei :
Nu mai ești tu omul ei ?

Tu de crezi că-s băut
Și-amărât cum altul nu-i?
Merg la câșmă, abătut,
Că sunt omul nimănui.

Înțeleg cumplita-ți dramă,
Dar te-ntreb și eu ca omu'
De-i rămâne tot în pomu'
O să de lași de epigramă?


Sărbători frumoase!

O să te lași de epigramă?

Mă las târât, când sunt băut,
Mă las călcat, de bună seamă,
Mă las legat, mă las bătut,
Dar nu mă las de epigramă!

Obs.
Mai sus se va citi:

Tu de ce crezi că-s băut
Și-amărât cum altul nu-i?
Merg la câșmă, abătut,
Că sunt omul nimănui.

Mă las târât, când sunt băut,
Mă las călcat, de bună seamă,
Mă las legat, mă las bătut,
Dar nu mă las de epigramă!
IPG

Lipeală

Am observat, de bună seamă,
Din spusa asta, pătimașă,
Că tu te ții de epigramă,
Ca știm noi cine...de cămașă.

Că strigă unul, că se plânge,
Că protestează chiar și toți,
Eu nu mă las, c-o am în sânge,
În cap, în inimă, chiloți…

Să protesteze-o săptămână,
Petrică, tu o ai în mână...

Există o asemănare -
De epigram vreau să zic -
O am în degetul cel mare,
Iar tu în degetul cel mic.

Cu catrenu-ți (o podoabă!)
Nu-i surprinzi deloc pe fani,
Astăzi știe orice babă:
Ești în pom de câțiva ani!

M-am ridicat spre cer, ca-nalții
Copaci, spre zei, spre zări senine
Și-ntind o mână și spre alții,
Să-i duc mai sus, dar… n-ai cu cine…