Poezie
El e ștab
Parodie după El Zorab de George Coșbuc
3 min lectură·
Mediu
La Ponta vine un chinez,
C-un singur gând, c-un singur crez:
- Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Și tocmai din Beijing eu vin
Aci, să te salvez.
Românii tăi de foame mor,
E vai de neamu’ mamii lor;
Și de furat îndelungat,
Bugetului voi i-ați secat
Al banilor izvor!
-Ai mei pierduți sunt, Li, cam toți:
O duc mai bine câțiva hoți,
În rest poporul e sărac,
Dă-mi bani, dacă-l găsești pe plac,
Dă-mi numai cât socoți!
- Un miliard, pe loc, primești?
- O, Li, așa de darnic ești?
- Mai mult de-atât e visul meu!
- Ah, să-ți întoarcă Dumnezeu,
Atât cât investești!
- Românii, Ponta, sunt puțini,
Și sunt cam leneși, cam blajini -
De-acum, de-acum vor fi scăpați,
De-acum vor fi și ei bogați,
Cu bani de la străini!
Vor huzuri în țuici și fum,
Vor sta la bârfe lângă drum,
Cămara lor se va-ntrema,
Și vor avea și ei ce da
Copiilor de-acum!
Se-nclină Ponta până jos,
Gândind la galbenul colos;
Se face-n grabă un contract
Și Li semnează pe-acel act
Și Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Și pleacă, beat de-atât noroc,
Și-aleargă dus de-un singur gând,
Să-și ia nevasta, tremurând,
S-o strângă de mijloc.
O, Daci, soțioara mea,
De-acuma nu te-or înjura
Calici la fiecare pas
Și nici lozinci de bun rămas
Ei nu vor mai striga!
Pe Victoraș al tău cel bun
Îl vei vedea din nou, nebun,
Trecând ca șoimul cel ușor
La vreun raliu, mergând în zbor
Și-i vei pofti: Drum bun!
Plecă și Li și-n câțiva ani
Veniră și chinezi și bani,
Făcură drumuri de transport
Și piste de aeroport
Și case la țărani.
Veni chinez după chinez,
Făceau plantații de orez,
Și sate mari, în stilul lor,
Și chiar orașe-ntregi, să mor,
Că nu exagerez!
Și-ncet, încet ne-am colorat
În galben pal, în galben plat,
Și peste tot vedeai copii,
Cu perii țepeni și negrii
Și ochiul înclinat!
La noi acuma Lina-i Lei
Și Luminița e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan și Linu-i Ling
Și Mihnea e Mingmei.
Și nu mai vine Moș Crăciun,
Bătrânu-acela blând și bun
Și nu auzi colindători,
Copile mândre și feciori
În seara de Ajun!
Și n-auzi doine din caval,
Strigări n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene călușari
Cu tricolor și cu ițari,
Nici nai și nici țambal!
Văzu și Ponta ce-a făcut
Și sta adesea abătut;
De-acum era bărbat matur
Și când vedea ce e în jur
Simțea un junghi acut.
-Ah, Doamne, cât mă rușinez,
Cât plâng, cât sufăr și oftez:
De-acum, poporul meu român
Pe țară nu mai e stăpân,
Stăpân e cel chinez!
Ia Ponta primul charter și
Se duce-n China, drept la Li,
Și pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Începe a-i grăi:
-Să-ți iei chinezii înapoi,
Ne-am săturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor creștin,
Iar azi la Budha se închin’
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poți să ai
Chinezilor pământ să dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Să plece-așa cum au venit,
Contractul l-am îndeplinit!
Veți mai găsi un stat sărac,
Și-un prim-ministru prostănac
Și tânăr aiurit!
Se-ncruntă Li: - Tu ești nebun?
Tu vrei acuma să le spun
Să plece-n grabă? Chiar așa?
Tu crezi că ei s-ar aștepta
Pe drumuri iar să-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit târziu,
Acolo, după câte știu,
De-acum suntem majoritari...
De nu îți place, să te cari
La poli sau în pustiu!
0136368
0
Domnul Ponta știe ce-ai proorocit tu pe-aici?
:)