Rondelul manechinelor

Pe scenă, urcă umoriști, o droaie,
Înaintează-alert, cu poante șic;
Cu fală, unduind din ombilic,
Recită texte ritmice, vioaie.

La margine, oprindu-se un pic,
Primesc, deschis, aplauze, o ploaie!
Pe scenă, urcă umoriști, o droaie,
Înaintează-alert, cu poante șic.

Rămas acasă, de necaz, se-ndoaie
Și plânge unul, Gârda, în fundic,
Dar nu contează, e așa de mic
Și, chiar de lacrimile-i curg șiroaie,

Pe scenă urcă umoriști, o droaie...

P.S. Scuze, nu m-am putut abține! :)

"Rămas acasă, de necaz, se-ndoaie
Și plânge unul, Gârda, în fundic,
Dar nu contează, e așa de mic
Și, chiar de lacrimile-i curg șiroaie,

Pe scenă urcă umoriști, o droaie..."
(Vali Slavu)

Azi, cu ochii-nlăcrimați,
Petru și-a cântat romanța;
Vineri însă, la Galați,
Îl va consola Constanța.

Vali,

Pe scenă, urcă umoriști, o droaie,
Convinși că au pe file poante șic;
Cu fală, unduind din ombilic,
Recită texte ritmice, vioaie.

La margine, oprindu-se un pic,
Așteaptă-n van aplauze, o ploaie...
Pe scenă, urcă umoriști, o droaie,
Convinși că au pe file poante șic.

Privind tv-ul relaxat, se-ndoaie
De râs, întruna, Gârda, în fundic,
Știind că festivalul este mic
De nu e el acolo, e o laie.

Pe scenă urcă umoriști, o droaie...
:)

Ica,

Va trece val de ofuri prin confrați,
Dar vor păstra respectuoși distanța,
Când vineri seara,-n gară la Galați,
Mă va primi, în portul ei, Constanța.
:)