Mesajele II și III

Trimise la Constanța concursul "Marea și oamenii ei" - 2012, la secțiunea Poezie umoristică

II

De ce n-am trimis mesaje, după primul, mă întrebi?
Crezi că marea mă abate cu ispita-i de la trebi?
Crezi că dorm întreaga noapte între galbene cearceafuri,
Chiar de iau la unșpe-doișpe somnifere și-alte prafuri?
Dacă tu ai sta-n hotelul prăpădit, de două stele,
Între lifturi zgomotoase, ristorante și manele,
În căldură sufocantă și miros de nedescris,
Ai vedea că am dreptate laptop-ul să-l țin închis!
Căci mă-ntreb dacă-ți convine ție, în definitiv,
Ca mesajele din partea-mi să te-ncarce negativ!
............................................................

III
............................................................
Iar pe plajă, pe cearceafuri, mii de trupuri despuiate
Zac, întinse la grămadă, zece ore jumătate,
Sau se vânzolesc întruna cu pahare mari de suc,
Vin, te calcă pe picioare, stau oleacă și se duc,
Sau se bălăcesc în apă, înotând spre geamanduri,
Cu pernuțe, mingi, saltele, sar, rupânduse-n figuri;
Unii stau cuminți aproape, ne-ndrăznind spre larg să plece,
Alții - bat în lemn - se-avântă, gata-gata să se-nece...
Sunt români de multe feluri ce-au venit să se distreze
Și, de-s patruzeci de grade, stoici stau pe metereze...
Cavaleri ce-ncearcă iarăși o idilă să înceapă,
Însurați cu burta mare, mâncători de ai și ceapă,
Soacre stând cu ochii-n patru după fete și nurori,
Fete mari, cu nuri părelnici doritoare de feciori,
Copilași cu funduri goale, construind, de zor, castele,
Bunicuți curbați de spate aducând nisip la ele,
Fotografi cu „mâine-i gata!”, cu maimuțe după cap,
Furnizori nomazi de bere și la halbă și la țap,
Ambulanți cu pop-corn, fructe, apă minerală, plată,
Cremvurști, sandvișuri, clătite, eugenii, ciocolată...
Nalții, scunzii, grașii, slabii, snobii, veselii și triștii
Se-adunară la Mamaia și formează-aici turiștii!

Înspre seară, arși de soare, se retrag înspre hotele,
La rulote sau căsuțe sau în corturi, pe saltele,
Iar în urma lor se-ntinde marea mare de gunoaie:
Peturi, pungi, hârtii, pahare, adunate-n mușuroaie,
Încât cei ce ies, spre seară, câte unul, câte doi,
Urmăresc, romantici, luna de la groapa de gunoi...
După cină, cei mai tineri, pe alei și pe poteci,
Se îndreaptă cu ardoare spre concerte, discoteci,
Și petrec întreaga noapte zbânțuindu-se rebeli
Lângă scene ce emană zeci de mii de decibeli!
Dimineața, pe la șapte este liniște concretă,
Dar la nouă jumătate balamucul se repetă.

Cum nu vii tu, Băse, doamne, ca, răstindu-te la ei,
Să-i îmbarci în multe nave, de la diguri, de la chei
Și-n Rouen, în port, prin Bosfor, cu de-a sila să-i transporți,
În cabine și pe punte și în cale, pe suporți,
Să-i debarci apoi pe-o plajă cu lopata ca pe lest,
Poate văd și ei acolo cum se face plajă-n Vest,
Iar pe vase, prora-pupa să pui flăcări peste tot,
Să se-ntoarcă toți acasă de-a înotul, dacă pot!