Poezie

Viata

1 min lectură·8 decembrie 2006

Mediu

Inchis-am tot ce am în amintirea serii,

De dor trăiește pururea ființa-mi

Viața.

Praf.

Să-ți spun:

Puteam sa mor

Cu tine,

Lângă tine,

Pentru tine,

Fără tine.

De dor

Nu pot să sper,

Să mor...

Stele mii am pierdut în tine;

Sute de tornade s-au răsfrânt în mine;

Zeci de zeci cascade m-au învolburat,

Sufletul în groază de lacrimi a secat.

Și luna în urma noastră mai aprig strălucea;

Iar dragostea, orfană, e acum în calea mea.

Am revăzut și cerul cuprins de luna plină..

Simțit-am și-am pierdut o rază de lumină;

Iubirea ta cerească argint îmi e pe suflet.

Nechibzuită floare! Închisă sunt în nufăr.

Cleștar e cupa în care îți închin și picătură-i

Viața.

001.207

Ganciu Raluca Maria. “Viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ganciu-raluca-maria/poezie/219055/viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.