Jurnal
Aniei
1 min lectură·
Mediu
Încet, încet s-a scurs și noaptea
Spre-acel întunecat tărâm,
Departe-un car de ani de noi
Și două de Pământ…
Și-n vise voi păși plângând
Pe inima ce încă bate;
Voi încerca să te ajung,
Să te ating, dar ești departe…
Mânuțele să le cuprind,
Să simt atingerea ta fină,
Să simt suflarea ta plăpândă,
În brațe să te strâng la piept…
Oriunde-ai fi, orice ai face,
De viitorul ți-e trecut,
Oricând vei vrea te poți întoarce,
Noi te iubim ca la-nceput!
001.169
0