Jurnale

Încet, încet s-a scurs și noaptea Spre-acel întunecat tărâm, Departe-un car de ani de noi Și două de Pământ… Și-n vise voi păși plângând Pe inima ce încă bate; Voi încerca să te

N.B. – III Am citit în ochii tăi despărțirea de moarte; Eram într-un paradis al tăcerii unde tu erai Împărat; plângeam fără de lacrimi. Acum umbra iubirii e o rană în lumea în care tu

I Aș plânge. Aș plânge un munte de lacrimi și m-aș îngropa în ele; iar pe tine te-aș pune cruce. Flori de colț să răsară pretutindeni iar lângă tine un trandafir sălbatic; să înflorească

Parcă aș fi un personaj dintr-un roman de dragoste și dezamăgiri. Te aștept pe o bancă în parc, mă uit fară de vlagă la o fântână și plâng ținând soarele pe umeri. Nu sunt demnă de razele lui. Ce