Jurnal
N.B.
1 min lectură·
Mediu
I
Aș plânge.
Aș plânge un munte de lacrimi
și m-aș îngropa în ele;
iar pe tine te-aș pune cruce.
Flori de colț să răsară pretutindeni
iar lângă tine un trandafir sălbatic;
să înflorească negre flori și
să se răsucească în jurul tău,
înălțându-se până la steaua pe care
mi-ai promis-o.
Atunci să plouă cu sânge
din cerul sub care nu am putut fi unul.
II
Să trec pe hârtie
viteza sângelui ce circulă prin vene-mi.
E ca și cum aș înlănțui așteptarea iar
dorul l-aș face vis.
Uneori e greu să fii exact.
Intensitatea e mult prea mare.
Trăiesc pentru sufletul meu,
căci mintea mea vrea să mor.
Durerea e întotdeauna clară, și
cele mai mari dureri
sunt întotdeauna mute.
Mă pierd in amănunte
și uit să mai trăiesc pentru mine.
“Suntem cei mai frumoși, tată.
Iar destinul nu face diferență!”
001.088
0
