Poezie

Imediat, Imediat

text complet

1 min lectură·8 decembrie 2006

Mediu

De zece mii de ori

Tulburi apa din pahar;

Mereu, mereu

În sufletul meu.

Nicidecum o stea

Să-ți aline privirea.

Mereu, mereu

În sufletul meu e apă.

Imediat, imediat ai plecat.

De multe ori sufăr fară să-ți spun.

De atâtea ori mă pierd.

Nisip în clepsidră: sunt.

Cadran.

Ceasul inimii și-a uitat ritmul.

Pendula mă bate.

În cap ușor, usor

Secundele se omoară

Una pe cealaltă.

Mă surp încet în sufletul meu

Și mă descompun.

Pământul nu mă vrea.

Aici rămân.

Îmi tremură mâna urmată de lacrimi;

De multe ori am plâns fără de ele.

Acum ai demolat castelul clădit pentru tine.

Raman florile rele.

Zeci de măini mă strâng.

Însăși tristețea îmi vorbește.

Nu mi se pare lumea vie.

Nici vie eu.

Soarele apune în casa inimii.

Cutremur un zeu cand plang

Iar luminii ii sunt fiica;

Inger, moarte si zbor in ochii

De viespe ce i-ai nascut.

Nisip, te secer.

001.110

Ganciu Raluca Maria. “Imediat, Imediat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ganciu-raluca-maria/poezie/219052/imediat-imediat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.