Poezie
dacă e dragoste las- o să fie
2 min lectură·
Mediu
El avea un trup numai al lui
un limbaj înstăpânit de propria liniște
de parcă aduna în el
toată dragostea din lume
Uneori de bunăvoie_ balcanic din fire
hrănea realitatea într- un rit anume
atins de un extaz erotic
ca de propria identitate
Alteori înregimentat poeziei
sângera cu ochii mei
în brațele mele strânse subversiv
în iubirea asta
lizibil, fascinant devenea fereastră
asupra sensului pentru ceilalți
pentru toți cei ce știu
că sunt închiși în propriul vid
Dealtfel bine camuflat!
Trebuia doar să- i întinzi mâna aia
până la cer
să- i fii lumina vie în care
își rătăcea chipul, dragostea
ce reamintea că suntem singuri
L- am privit o vreme. Cât să încerc să îl uit.
N- am putut!
În farmecul săpăturilor aflasem dragoste.
se cernea ca printr- o pânză de păianjen
Mi- am încetinit mersul
cât să nu- l trezesc din vis
Curgeau dezumanizate litere
cuvinte din mine, înghețau pe buze
Stranii. Letargice.
închideau și deschideau vene în sufletul meu.
Zâmbetul se întorcea din El
la fel de rar ca fericirea
Alteori cu întuneric încercând să-și stăpânească pornirile
Mă mușca de buze!
Nu e real!! îmi spuneam
și glasul din mine îmbrățișa toate femeile trecute prin inima
mintea sa
pe cele fără nume rămase așa
pe cele pe care le- a atins
Dragostea și ea!
Pe cele încă nespuse.Secrete
Chiar pe cele care încă dor..
Serile sculptau până o parte
din mine murea de tot împosibilul
luat în brațe
condamnat să respire
fluid, vital
ca sângele din mine, ce îl locuia
Mă clatin în mijlocul odăii
o ființă dintr- o altă lume
devine atomică
anatomică în locul meu
îmi dârdâie pe genunchi
cu dorință
Simțim înțepături cu aceași voluptate dezmierdările până fierbe sângele în noi
Iar otrava amenință
cu și mai mult nedeslușit și
tărie
M- ai îmbolnăvit de dor
și de Tine
De vorbe și chemări
cu acea dracească luciditate
ce apucă cu mâinile, ceva de neapucat
Iubirea cu tine doare.
Picură în tot trupul
și nu mă pot împotrivi
Când pleci e ca după incendiu
Ca după o boală închipuită de care nu te mai vindeci niciodată
Mi- ai înmuiat oasele
mintea cu ireal
și puțin din relativul lumii
îmi șoptești limpede, cu argumente poetice
suficient de atentă le pot vedea
cum rodesc pe buzele tale
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Szabo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 380
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 76
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Szabo. “dacă e dragoste las- o să fie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/poezie/14204850/daca-e-dragoste-las-o-sa-fieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.