Poezie
Dacă aș avea brațe ca altădată
1 min lectură·
Mediu
Aș cuprinde.
Aș îmbrățișa oamenii care plâng
și le-aș desena alte artere în trup
le-aș întinde ca pe benzi magnetice
o țară fără hotar, în calm și bine.
Artere cu proprie voință
sânge încă nenăscut. Sublime!
Artere ce oriunde în lume
să vestească Iubirea.
Fără memorie!
Să nu gândească suferință omului.
Artere libere!
Să-mi țină tovărășie când te caut
și ceasul e altul de la un meridian
la altul.
Dar să nu invocăm ce ar fi trebuit
să cuprind cu mâinile
îmbrățișez vertebrele, una
câte una, căci sunt om
Ai văzut!
Dacă ai trece pe lângă mine
m-ai auzi?
Ai fi cu putință
dacă m-aș mai naște o dată?
Ne-ar lovi aceași bâlbâială în inimă?
Te-ar întări cuvintele inventate
pentru mine?
Orele s-ar împiedica la fel
în hârjoana lor?
Am avea chip în viitor?
Întinderi să ne adeverească
că atunci când făuream lumi
eram
și schimbam lucrurile
din obișnuința lor
iubind?
Știi, există o fragilitate
în semnele încolțirii
Ne ispitește pe toți,
ne spulberă gândurile
cu fapta ce ni se arată
și este singura
cea mai curată moarte_ vie
1016
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Szabo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Szabo. “Dacă aș avea brațe ca altădată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/poezie/14207009/daca-as-avea-brate-ca-altadataComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
