Poezie
Trebuie
e un cuvânt care cere
1 min lectură·
Mediu
lipsit de ezitare
mâna ce îl mâzgălește pendulează
ritmic fără să ridice creionul
de pe hârtie
nicio întrerupere
niciun obstacol în majuscula
personalității sale
un punct de fugă
clădește doar pentru inima lui
potrivind cu mâini puternice
piepturi mai late ca niciodată
Trebuie!
Trebuie...
și e ca la începutul lumii
când Dumnezeu a poruncit
și noi am respirat cu ochii
Trebuie e un cuvânt cu brațe lungi
Nu-l folosi!
nici când mă legi de murmurul orelor
să înflorești ca un arbore
ce își bea lumina
din propriul veșmânt.
Trebuie nu chemă. Cuprinde
cu brațul, umărul
potrivind depărtările din suflet
sculptează ca în vitraliu
mlădiul negrului de plumb, firul acela
ca pe cel mai luminos punct al zilei
ceasului, când tot ce ești
mă ține strâns în brațe
m-a orbit!
l-am numărat încet
ca pe spaimă
până mi-a redevenit sinonim sângelui
cu sângele fascinat
de perspectiva comunului cu tine
acest loc îmi rămâne mie
obișnuiai să vii
de atunci
o cărare acoperă pământul
0014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Szabo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Szabo. “Trebuie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/poezie/14206986/trebuieComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
