Ce fericire
când atingi
cu aripile sufletului
un copil
și el îți zâmbește mirat.
Câtă dăruire
în zborul
înalt
câtre
inocența lui!
Ce putere
să te joci
ca să simtă
cum curge
Vară. Dimineți frumoase, strălucitor de frumoase.
Fereastra de la dormitorul Didițichii și al lui unchiu’ Nicu cu geamurile așa de curate încât uitai de ele până le simțeai oprindu-te să-ți bagi
Privesc prin fereastra
unui om beat
Și văd
dincolo de ea
totul altfel
decât
dincoace de ea…
Afară e noapte,
Înăuntru
e zi.
Înăntru e rece,
Afară
e cald.
Nimic
nu se
Nu știu cum am trăit toți acești ani… cum am putut să trec peste coșmarul care m-a făcut să vărs atâtea lacrimi în mine și de ce nu au dat pe dinafară… nu știu!
N-am știut…
Tânără, însărcinată,
- Uite c-a trecut un an de când au adus-o pe Nana. Mare noroc a avut fata asta cu Ilie și mai ales cu Ana care o iubește și o îngrijește de parcă ar fi născut-o ea. Îți aduci aminte că
Ce este macul pentru vânt?
Provocare,
Obstacol
Sau buzele iubitei?
Ce este piatra pentru ploaie?
Altar,
Strivire
Sau clapele pianului?
Ce este cuvântul pentru
Nu mă lăsa
Să fiu jăratec!
De nu-s flacără,
Mai bine tăciune!
Flacăra
Iubește soarele,
Întinerește pământul,
Răsucește aerul,
Scormonește apa.
Tăciunele
Aude lupii,
Ascunde
Mă jucam cu Soarele care se-mbujorase la gândul că poate, poate la apus va reuși, aruncând o privire peste umărul Pământului, să zărească măcar lumina ce-o arunca, înaite de-a răsări,
M-am sculat de dimineață fără chef de viață.
Parcă trăisem până aseară tot ce-mi fusese dat să trăiesc.
Simțeam că trebuie s-o iau de la capăt, să schimb totul.
Nu mai recunoștem nimic.
Erau
Eu sunt detaliu
În tabloul zugrăvit de tine.
Detaliu care luminează
Și, de aceea,
Tot ce-ai țesut până acum
Din întunericul iubirilor deșarte
Se prăbușește peste el.
Este în tablou gaura
Un gând…
și același gând
izvorâte
din profund
scormonitul
Suflet
de artist…
Și o cale
către cer…
Trup de gânduri
din adânc
lovitul
Suflet
de artist…
Tu o aripă…
eu o
Când te-am văzut,
Au înflorit în mine
Flori albe de crin,
Cupă după cupă.
Când ți-ai odihnit privirea
Pe umerii mei,
Mi-au crescut aripi
Din florile sufletului.
Când ți-am șoptit
Când lacrima se-ntoarce
Și mă scurg în mine,
Se face întuneric.
Focul,
Pe care nu-l stinge
Nici suflarea iadului,
Se întețește
Înăuntru.
Universul
Se adună și pulsează
În
Plecasem la cumpărături. Era un fel de sărbătoare când mergeam cu bunica în oraș să-i cumpărăm unchiului meu tot ce aveam voie să-i trimitem... acolo, unde era. Nu-mi plăcea să rostesc cuvântul
Mă vezi?
M-am ascuns
În spatele curcubeului…
Sunt urma picăturilor de ploaie
Strânse mănunchi
În petale de mărgăritar
Împletite-n nori de furtună.
Mă vezi?
Adun arcul
De la
GI