Gabriela David

Am dorit si legi nescrise, si adanci si dalbe vise ce furau in lunga noapte flori si versuri printre soapte. De m-ascund in cerul tau ma cuprinzi ca un calau, de mana-ti de foc ma prind si

Curg.Ca un râu, rostogolind timpul. Ma-nvârt spre tine, ochi de lut, zambet de nori si plamadit din stele. Tresar, te-aud, te soptesc, te vreau. Ma-nchin catre fior de luna, de

Vineri, 1 August Deja totul devine acru. Savoarea pasului pe nisip a pierit intr-un indepartat fundal. Nu te mai simt! Unde esti? Fara tine si soarele imi pare infricosator de inghetat. Unde

Forfot.Plans.Liniste. Zgomot.Lacrimi.Pace. Eu.Tu.Amandoi. Mana ta, a mea, zambet. Ochii tai, ai mei, pasi deschisi catre lume. Cer, luna, stele, tipica poveste. Atingeri, lumina, trupuri

Am crezut ca cerul nu se naruie. Ca norii pot sa-mi spuna ce e in spatele lor. Ca urma rosie din gandul meu nu ninge. Am crezut ca frunza cazuta pe fruntea, nasul apoi piciorul meu nu se opreste.

Nici nu stiam cum sa ma rog la cer, la ochii de artar ai lumii alb hotar. Nici nu credeam sa invat cum norii suspina, de ce-i luna plina, si care e dorinta soarelui. Nici nu doream sa

Aplecat alene pe o frunza, ametit si rupt de-ntreaga lume, gandul meu rotund de pasiune se saruta fermecat c-o muza. Luminos si prea des clipocind invartind pe firul lui de ata un pupic

Nu pot, desi n-am incercat. Nu vreau sa pot, sa zac, sa, plin de eu, un vas de lut sa sparg. Nu sper, desi nici n-am visat sa pot sa sparg urechea de arțar a nordului polar. Nu

Pleata despletita-n patru, fir de ace, fir de mac, si un sunet prea sarac sa imite-un dulce glas dintr-un zece ce-a ramas sa il dau ca sa-l primesti... sa il vreau cand il doresti... Fir