Poezie
Povestea gândului meu
1 min lectură·
Mediu
Aplecat alene pe o frunza,
ametit si rupt de-ntreaga lume,
gandul meu rotund de pasiune
se saruta fermecat c-o muza.
Luminos si prea des clipocind
invartind pe firul lui de ata
un pupic mustind de viata
gandul meu gandeste adormind.
Se-nroseste-n vis de pasiune,
Se-nvarteste, se apleaca, fuge,
si, in pielea lui de mare rege,
uita ca exista prin minune.
Si,lovindu-se cu capul de un nor,
intrigat de luna si de stele,
gandul meu se leapada de piele,
zboara, fuge si dispare calator.
Dupa secole de chin si de uitare,
ma aplec spre frunza si, Minune!
gandul meu rotund de pasiune
ma priveste fericit si... moare.
014.224
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela David
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela David. “Povestea gândului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-david/poezie/47470/povestea-gandului-meuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Inca nu mi-am facut o parere despre ce scrii tu totusi pot spune pentru inceput ca are esenta, emana si o doza de feminitate si creeaza o atmosfera oarecum \"pasnica\" \"pufoasa\" sau sa zicem in termeni de basm(chiar daca impanat cu inflexiuni tragice)-ma refer in special la textul de fata dar si pe ansamblu.
Oricum ca si la marea majoritate de altfel mai e de lucrat la forma si la alegerea cuvintelor poetice rima nu este o conditie si nici o necesitate...
vezi...\"pasiune---minune\"...etc.
Cam atat...