GNGabriel Nita
Verificat@gabriel-nita
Bucuresti
„Nu exista solutii! Exista numai forte in mers. Trebuie sa le creezi si solutiile vor veni...”
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Buna!
Nu e chiar un comentariu la propriul text, ci un "repros" :) la adresa tacerii voastre si mai ales un indemn la a o rupe.
Multumesc pentru apreciere, multumesc mai ales pentru ca ma citesti.
Nu, imi fac veacul chiar aici, in plin Bucuresti atemporal. Nu stau pe strada Mantuleasa, dar oricum...
In legatura cu "Crocodilul cu corn verde", sigur, e doar o joaca; din cand in cand trebuie sa o facem si pe asta. Prea multa seriozitate strica!!!
Pe curand.
Nu e chiar un comentariu la propriul text, ci un "repros" :) la adresa tacerii voastre si mai ales un indemn la a o rupe.
Multumesc pentru apreciere, multumesc mai ales pentru ca ma citesti.
Nu, imi fac veacul chiar aici, in plin Bucuresti atemporal. Nu stau pe strada Mantuleasa, dar oricum...
In legatura cu "Crocodilul cu corn verde", sigur, e doar o joaca; din cand in cand trebuie sa o facem si pe asta. Prea multa seriozitate strica!!!
Pe curand.
Pe textul:
„Crocodilul cu corn verde" de Gabriel Nita
0 suflu
Context#dex2k - ai dreptate, la fel ca si mine: ceea ce a evoluat in timp este felul in care stim sa suradem, noi, poetii; in nici un caz nu apreciez o poezie dupa gradul ei de abstractizare, ci dupa frumusete - ziceam doar ca poezia este un ceva abstract, pentru ca nu este direct emotia, ci un mijlocitor al acesteia.
#Arini - e asa cum zici tu: o poezie adevarata nu poate veni decat din interior (ca doar nu pluteste acolo in aer de una singura si in afara ta); dar daca te hotarasti sa o scrii, iti asumi o raspundere, si in acelasi timp o responsabilitate; de aceea nu ar trebui sa o scrii oricum, de aceea e necesara exigenta, de aceea o cauti si o muncesti.
#Arini - e asa cum zici tu: o poezie adevarata nu poate veni decat din interior (ca doar nu pluteste acolo in aer de una singura si in afara ta); dar daca te hotarasti sa o scrii, iti asumi o raspundere, si in acelasi timp o responsabilitate; de aceea nu ar trebui sa o scrii oricum, de aceea e necesara exigenta, de aceea o cauti si o muncesti.
Pe textul:
„Pentru a scrie adevarata poezie" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextMultumesc pentru apreciere. Imi mai urca si mie inima in piept cand aud astfel de vorbe...
Si eu, cand am zis ca imi este teama de ploaie am precizat: uneori.
De fapt, imi place foarte mult ploaia. Restul e poezie. Daca m-ai intreba ce anume este ploaia, n-as sti sa-ti raspund.
Noroc ca nu ma intrebi :)
Si eu, cand am zis ca imi este teama de ploaie am precizat: uneori.
De fapt, imi place foarte mult ploaia. Restul e poezie. Daca m-ai intreba ce anume este ploaia, n-as sti sa-ti raspund.
Noroc ca nu ma intrebi :)
Pe textul:
„Vinovatie" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextRascolind malul fertil asezat pe fundul site-ului?
Pe textul:
„Ca intr-un joc" de Duma Adrian
0 suflu
ContextSunt convins de acest lucru.
Totusi, sa stii ca m-ai pus pe ganduri. Adica tu de ce nu crezi ca acest lucru ar fi posibil?
Urasc falsitatea, si exista multe feluri de falsitate, inclusiv in literatura si in poezie. Personal, eu am respins poezia foarte mult timp, tocmai din acest motiv.
A cauta efect, acolo unde trebuie sa fie doar marturisire... asta mi se pare cea mai mare greseala. Efectul vine pe urma, din faptul ca in timp ce scrii zambesti si, cu ingaduinta, corectezi cuvintele, desenandu-le in aer.
Poezia trebuie sa fie zambet, chiar si cand plangi. Poezia e un ceva abstract, chiar daca ai curajul de a te povesti pe tine cu totul si cu totul.
Dar mai vorbim noi...
Totusi, sa stii ca m-ai pus pe ganduri. Adica tu de ce nu crezi ca acest lucru ar fi posibil?
Urasc falsitatea, si exista multe feluri de falsitate, inclusiv in literatura si in poezie. Personal, eu am respins poezia foarte mult timp, tocmai din acest motiv.
A cauta efect, acolo unde trebuie sa fie doar marturisire... asta mi se pare cea mai mare greseala. Efectul vine pe urma, din faptul ca in timp ce scrii zambesti si, cu ingaduinta, corectezi cuvintele, desenandu-le in aer.
Poezia trebuie sa fie zambet, chiar si cand plangi. Poezia e un ceva abstract, chiar daca ai curajul de a te povesti pe tine cu totul si cu totul.
Dar mai vorbim noi...
Pe textul:
„Pentru a scrie adevarata poezie" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextDa?
Sa fie oare o intamplare ca mi-a placut intotdeauna de acesta?
Hm, cred ca m-ai nimerit.
Sa fie oare o intamplare ca mi-a placut intotdeauna de acesta?
Hm, cred ca m-ai nimerit.
Pe textul:
„Pentru a scrie adevarata poezie" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextSper ca nu de mine vorbesti.
:)
In primul rand, vrajile nu se fac...
In al doilea rand, nu mai pronunta cuvantul acela incepator si sfarsitor cu "A": ne poate ucide pe toti.
:)
In primul rand, vrajile nu se fac...
In al doilea rand, nu mai pronunta cuvantul acela incepator si sfarsitor cu "A": ne poate ucide pe toti.
Pe textul:
„WWW.MAREA_ÞÂNÞÃRIME.RO" de Beatrice Zornek Claudia
0 suflu
ContextUneori astept comentarii.
Uneori vreau
a sti
cu cine si cum conversez,
sa cunosc
un om sau mai multi
/.../
Nu sunt plouat,
dar asteptarea e grea
cand nu sunt cuvinte
si nici citiri.
Dintr-o parte in alta.
De ce nu?
Uneori vreau
a sti
cu cine si cum conversez,
sa cunosc
un om sau mai multi
/.../
Nu sunt plouat,
dar asteptarea e grea
cand nu sunt cuvinte
si nici citiri.
Dintr-o parte in alta.
De ce nu?
Pe textul:
„Vinovatie" de Gabriel Nita
0 suflu
ContextToata lumea te intreaba "Ce ai patit?", eu insa NE intreb "Ce AM patit???"
N-as vrea sa mai adaug nici un cuvant, chiar daca tentatia de a striga e si pentru mine mare. Uneori si tacerea e o atitudine.
Doar atat: marea nu este trista. Nu ca noi.
N-as vrea sa mai adaug nici un cuvant, chiar daca tentatia de a striga e si pentru mine mare. Uneori si tacerea e o atitudine.
Doar atat: marea nu este trista. Nu ca noi.
Pe textul:
„Adio..." de Beatrice Zornek Claudia
0 suflu
ContextDraguta poezia, desi nu este una din acelea carora eu sa le dau steluta.
Intai am citit-o, apoi am vrut sa fac acest comentariu si sa adaug ceva despre un vers care nu-mi suna prea bine. Dar m-am asezat si eu la masa (ca tot omul), si cand m-am intors pe calculator si am recitit poezia, n-am mai gasit versul cu pricina.
Ramane deci atat. Dar pe curand!
Intai am citit-o, apoi am vrut sa fac acest comentariu si sa adaug ceva despre un vers care nu-mi suna prea bine. Dar m-am asezat si eu la masa (ca tot omul), si cand m-am intors pe calculator si am recitit poezia, n-am mai gasit versul cu pricina.
Ramane deci atat. Dar pe curand!
Pe textul:
„Pseudoautocritică" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextPoate in penultimul vers, as renunta la ultimul "de".
In rest, mi-a placut.
Pe curand!
In rest, mi-a placut.
Pe curand!
Pe textul:
„Sfarsit" de Ramaiana Pana
0 suflu
ContextPacat de doua versuri care strica, dupa mine, o poezie care ar fi putut fi f.f. frumoasa: "putin in trup, prin curgeri sangerii de pasiune" si "in amplu dor lin regasit prin mine".
Cred ca ceea ce vrei sa zici poate fi spus mai simplu.
Incearca!
Cred ca ceea ce vrei sa zici poate fi spus mai simplu.
Incearca!
Pe textul:
„cand...iubirea" de pop romeo
0 suflu
ContextPe mine m-a cam dezamagit un pic finalul, "poarta" aia m-a cam scos din ritm, la "DA" m-am uitat mirat.
In rest
as zice
c-a fost
ca un test.
In rest
as zice
c-a fost
ca un test.
Pe textul:
„Concurs" de Radu Tudor Ciornei
0 suflu
ContextTi-am citit pana acum mai multe poezii, si ceea ce nu-mi place e o anumita conventionalitate a versurilor tale, atat in tema si ideea exprimate, cat si in forma lor.
Cred ca ar trebui sa mai muncesti (si de ce nu, sa mai citesti poezie).
Dar tot e bine ca incerci.
Cred ca ar trebui sa mai muncesti (si de ce nu, sa mai citesti poezie).
Dar tot e bine ca incerci.
Pe textul:
„Disperare" de Ramaiana Pana
0 suflu
Context