Poezie
Autoportret pe o banca
-colectie de suflete-
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt o carare
Catre centrul pamantului
Acoperita de vise ingalbenite.
Stau asezata la granita unei priviri,
Intre clipe prafuite,
Si astept glasul urmelor tale.
Eu sunt un vis ingalbenit
Pe cararea ce duce spre centrul pamantului.
Timpul a uitat sa treaca
De cand varfurile nervurilor mele
S-au indragostit de seva gandurilor tale.
Strecor printre genele soarelui aceleasi veacuri.
Eu sunt o geana a soarelui
Prin care vise ingalbenite strecoara veacuri.
Poetii au spus odata ca lumina din mine
S-a indragostit de luna-
Nu este adevarat.
Toti pot vedea ca eu stau si azi
In asteptarea umbrei tale.
Sunt asteptarea
Pe care vorbele au uitat-o in tacere.
Timpul mi-a lasat doua vieti
Pentru a ajunge in centrul pamantului.
Cararea pe care alerg este glasul urmelor tale,
Nervurile viselor ingalbenite
Inca mai duc seva gandurilor tale,
Iar genele soarelui au devenit demult umbra ta ;
Eu insa te caut pe tine.
013943
0
GN