ti-am numarat azi degetele de la mana stanga
erau tot 5..
ca si ieri
te-am tras apoi dupa mine prin marea de oameni
ce avea treaba in alta parte
te-am impins in lateral
sa te vad de sus pana
Inchide ochii,
Iar eu voi numara pana la trei;
De fapt am sa ma numar pana la trei…
Apoi poti sa-i deschizi…
Putem incepe?
Nu de alta, dar
Observ cum se-nsereaza in amandoi pe rand…
O
Nu stiu…
Poate imi spui tu ce a mai ramas...
Eu, personal, vad doar cateva ganduri,
cateva gesturi…
Si cateva suflete risipite in doua directii:
a celor care uita si trec si a celor care raman
Fericirea…
Cred că am putea spune că fericirea este un fel de… “mișcare” a vieții. Adică, dacă am trasa într-un sistem ortogonal de axe graficul ei, ea poate să rămână într-un interval de timp
Strabat mereu acelasi drum.
Am ajuns sa-l cunosc atat de bine
Incat nu am nevoie de lumina
Pentru a sti unde ma aflu.
Bucatile de ganduri presarate in timp
Nu-mi mai sunt de
Valuri de ganduri mangaie tarmul vietii mele.
Imi place sa simt briza rece a timpului…
Sa strecor printre degete clipe,
Ca pe niste fire de nisip…
Apoi sa le culeg de pe jos
Si sa
Înnegresc clipele cu inegalitatea sentimentelor.
În buzunar regăsesc același vis de hârtie mototolit
Și același praf de cuvinte
Reîncălzit la flacăra speranțelor.
Închid un ochi înaripat
Eu sunt o carare
Catre centrul pamantului
Acoperita de vise ingalbenite.
Stau asezata la granita unei priviri,
Intre clipe prafuite,
Si astept glasul urmelor tale.
Eu sunt un vis
Eu sunt un firicel de apă
Răsărit din privirile unui vis.
Străbat pădurea cu pași repezi
Și privesc cum Vântul,
Þinând de braț Toamna,
Cere cu un glas pițigăiat copacilor
Frunzele la
Am tricotat luni un vis
Dar, după terminarea lui,
Am observat că era prea scurt,
Și l-am vândut timpului.
Marți am tricotat un alt vis.
Deși era prea subțire
L-am purtat a doua zi
Pe străzile
Începutul… Pasul spre primul val al mării…al mării din mine…
Mă gândesc atâta timp cum să realizez prima parte dintr-un “ceva”, încât sunt în stare să jur că sigur undeva, într-un colț al
Ma intrebi ce fac?
E evident. Se vede cu ochiul liber;
Ce altceva as putea face in acest turn
Inconjurat de apa,
Decat sa privesc afara si... sa beau...
clipe
Eu sunt un perete
Ramas intr-o ruina.
Zilele au uitat sa-mi darame si visele.
Numar caramizile din care sunt zidita
Atunci cand le aud glasul...
E clar... am reumatism...
Imediat ce atingem viata cu degetele
Suntem asezati in fata unei farfurii uriase,
Din care, infometati, inghitim pe rand
Firimiturile timpului...
Ne oprim doar cand gasim o parte din noi
In
