Poezii

ti-am numarat azi degetele de la mana stanga erau tot 5.. ca si ieri te-am tras apoi dupa mine prin marea de oameni ce avea treaba in alta parte te-am impins in lateral sa te vad de sus pana

Inchide ochii, Iar eu voi numara pana la trei; De fapt am sa ma numar pana la trei… Apoi poti sa-i deschizi… Putem incepe? Nu de alta, dar Observ cum se-nsereaza in amandoi pe rand… O

Nu stiu… Poate imi spui tu ce a mai ramas... Eu, personal, vad doar cateva ganduri, cateva gesturi… Si cateva suflete risipite in doua directii: a celor care uita si trec si a celor care raman

Strabat mereu acelasi drum. Am ajuns sa-l cunosc atat de bine Incat nu am nevoie de lumina Pentru a sti unde ma aflu. Bucatile de ganduri presarate in timp Nu-mi mai sunt de

Valuri de ganduri mangaie tarmul vietii mele. Imi place sa simt briza rece a timpului… Sa strecor printre degete clipe, Ca pe niste fire de nisip… Apoi sa le culeg de pe jos Si sa

Înnegresc clipele cu inegalitatea sentimentelor. În buzunar regăsesc același vis de hârtie mototolit Și același praf de cuvinte Reîncălzit la flacăra speranțelor. Închid un ochi înaripat

Eu sunt o carare Catre centrul pamantului Acoperita de vise ingalbenite. Stau asezata la granita unei priviri, Intre clipe prafuite, Si astept glasul urmelor tale. Eu sunt un vis

Eu sunt un firicel de apă Răsărit din privirile unui vis. Străbat pădurea cu pași repezi Și privesc cum Vântul, Þinând de braț Toamna, Cere cu un glas pițigăiat copacilor Frunzele la

Am tricotat luni un vis Dar, după terminarea lui, Am observat că era prea scurt, Și l-am vândut timpului. Marți am tricotat un alt vis. Deși era prea subțire L-am purtat a doua zi Pe străzile

Ma intrebi ce fac? E evident. Se vede cu ochiul liber; Ce altceva as putea face in acest turn Inconjurat de apa, Decat sa privesc afara si... sa beau... clipe

Eu sunt un perete Ramas intr-o ruina. Zilele au uitat sa-mi darame si visele. Numar caramizile din care sunt zidita Atunci cand le aud glasul... E clar... am reumatism...

Imediat ce atingem viata cu degetele Suntem asezati in fata unei farfurii uriase, Din care, infometati, inghitim pe rand Firimiturile timpului... Ne oprim doar cand gasim o parte din noi In