GNGabriel Nita
Verificat@gabriel-nita
„Nu exista solutii! Exista numai forte in mers. Trebuie sa le creezi si solutiile vor veni...”
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja…
Ei bine, ce sa spun? Cred ca ma asteptam la ceva mai mult
Pe textul:
„Je ne regrette rien" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„FÃRÃ TITLU (11)" de Cecilia Meireles
Dar nu e imaginea la care m-am gandit eu.
E nisipul deja ud, deja negru, lins mereu de limba valurilor. Urmele pasilor sunt sarate si albe, si nu traiesc decat cateva secunde. A ratacire.
Si nu asta am urmarit. Sa sune poetic, vreau sa zic.
Mai vorbim.
Pe textul:
„In brate" de Gabriel Nita
Acolo unde lumina a cazut, semnul a ramas, chiar daca imperceptibil de la distanta unui "altcineva".
Poate intunericul si pamantul...
Pe textul:
„Amintiri" de george petrea
(Dar chiar la replici de agatat femeile nu stiu daca am ajuns. Sau poate!?)
Alma: de ce sa nu fie iubirea un plic de fum? Nu, nu este. Nu e doar atat. Dar e si asta, asa cum e inca multe altele.
Imi pasa. Altfel nu as fi aici.
Pe curand!
Pe textul:
„Doar fum" de Gabriel Nita
Frigul se potriveste starii de spirit.
Mi-a placut interpretarea ta, mai ales ca se potriveste ca o manusa unei alte poezii scrise de mine. O sa o caut...
Pe curand!
Pe textul:
„Judecata" de Gabriel Nita
Voi repara greseala cat am sa pot de repede, ca am un Internet la care ma uit cu orele {;) inainte de a-mi deschide vreo pagina.
Nu stiu, poate ca versul de care zici tu suna un pic incalcit, dar asta era si intentia mea, sa va impleticesc un pic limba, ca o incolacire de fum prin aer.
Pe curand...
Pe textul:
„Doar fum" de Gabriel Nita
Fara comentarii
Pe textul:
„Comentezi?" de Gabriel Nita
Ma prind in hora!
Pe cat mai curand.
Pe textul:
„Pentru a scrie adevarata poezie" de Gabriel Nita
De ce orb?
Nu stiu, asa a fost sa fie.
"Si veni lumina mare asupra mea si ma lasa cu ochii pustiiti..."
Sau oare numele meu e Gantenbein? [:)
Poate reusesti sa il identifici pe acel presupus alt eu: mi-ar face placere sa il cunosc.
Mai ales ca parca mi-a mai spus cineva acest lucru, mai demult.
Pe curand!
Pe textul:
„ORB 5" de Gabriel Nita
Alma, nu stiu ce sa-ti raspund. Poate ca pentru fiecare dintre noi in parte e altfel.
Nu cred ca suntem la fel. Nu cred ca avem acelasi corp, ca gandim, simtim, dormim, visam si mergem la fel.
Fiecare dintre noi e o necunoscuta, iar tot ceea ce stim despre ceilalti oameni e o simpla conventie.
De aceea nu am pretentia unei definitii absolute. Eu vad in viata mea ceva, ii gasesc un sens - dar aceea nu e si viata ta, nu e si sensul tau.
Insa tot ceea ce vad, tot ceea ce stiu, se naste acolo, in cutia neagra, in acele sinapse. Nu stiu daca stelele au umbra, dar intrebarea e/trebuie sa fie alta:
Cum arata sinapsele TALE???
La fel?
Pe textul:
„Nici macar umbre" de Gabriel Nita