Gabriel Nita
Verificat@gabriel-nita
„Nu exista solutii! Exista numai forte in mers. Trebuie sa le creezi si solutiile vor veni...”
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja…
Pe curand!
Pe textul:
„Fluturii erotici" de Ion Nimerencu
Es?
Pe textul:
„Dialectica la flacara" de Meda Bittermann
Lut, lut nedospit...
Pe textul:
„de vorba" de Alexandra Gologan
Intrebare: acel \"fara de el\" se refera la Dumnezeu?
Pe textul:
„Dialectica la flacara" de Meda Bittermann
Nu asta e rolul poeziei?
Pe textul:
„Doua vieti" de Ramaiana Pana
Pe curand.
Pe textul:
„Poveste..." de bianca felseghi
Cum scrii, si cum nu implori, si mai ales acea \"umbra invelita-n ceata\"...
PS Poate te mai uiti pe penultima strofa, ochii se repeta in primul si in ultimul vers.
Pe textul:
„Nu implor !" de Ramaiana Pana
Pe curand!
Pe textul:
„Copacul din oglinda apei" de Mariana Cardas
Pe curand!
Pe textul:
„tarzia secunda" de Anca Pepelea
Cat despre seria Magicianului, nu ma intereseaza atat de mult poeziile in sine, citite individual, ci toate la un loc, completandu-se (ori poate anulandu-se) reciproc.
Te astept si data viitoare, ce pot sa zic?
Omer: multumesc, citeste-le daca vrei si pe celelalte, si lasa-mi o parere. Eventual la Magician 1, ca sa fie simetric
:)
Pe textul:
„Magician 7" de Gabriel Nita
Pe curand!
Pe textul:
„FOTOGRAFIE" de dorinMOLDOVEANU
1. A trecut ceva timp, in care eu nu am mai putut ajunge pe net.
2. Mai trebuie sa repet? Oricine poate proceda ca mine, nu insa oricine poate face ce faci tu. Cine incearca sa iasa in evidenta si cat de corect?
Dar ai mai intrat la o poezie a mea si mi-ai \"comunicat\" refuzul tau de a mai avea de-a face cu mine.
OK. M-oi lua eu uneori prea in serios (in diverse feluri), dar tu te iei in si mai mare masura. Si cata inocenta pe capul tau... Ar mai trebui pare-se sa iti si multumesc pentru atentia acordata - numarul de vizionari imi va sari spectaculos, iar eu voi deveni \"popular\".
Inca o data, cuvintele tale imi confirma spiritul de gasca regasit mai ales in randul \"de sus\" al membrilor de pe acest site.
Intamplator, nu il suport. Asa ca iti voi raspunde.
# A trece cu vederea - Era un joc de cuvinte. Expresia inseamna, e adevarat, ce spui tu, dar cuvintele pot fi intelese si in sensul lor concret. Acum te-ai prins?
# \"Adancimile necuprinse\", cum spui tu, nu fac parte din cerintele obligatorii ale poeziei. Uneori a fi simplu si a spune ce vezi sau ce simti e destul pentru a scrie o poezie frumoasa.
Sigur, atunci cand cel care citeste nu cauta cu lumanarea necuprinsul. Si versurile multe...
# Un bun text (poezie sau nu) nu are un singur sens, nu poate fi descifrat pur si simplu, ci se alcatuieste, in urma unor lecturi succesive, intr-o multitudine de optiuni cazand in sarcina cititorului. De aceea nici nu imi place sa imi comentez poezia.
Dar uite, o interpretare de baza (scuza-mi laconismul):
E vorba despre moartea asteptata. O reprezinta metafora securilor ascutite ce asteapta sa cada asupra incheieturilor, dezagazuind sangele si odata cu el intunericul. Intunericul simtirii. Sfarsitul.
Versurile incearca sa esentializeze clipa, imaginea, gandul.
De aceea sangele curgand nici nu mai apare in poezie, ci se refugiaza in titlu.
# Este asta poezie? Greu de raspuns, caci ma tem ca nu ma aflu in posesia nici unei definitii absolute. Dar, pentru mine cel putin, eu cred ca este.
PS: Astept raspunsul tau. Nu de altceva, dar poate reusesc sa ajung totusi la cele 30 de vizionari pe care mi le-ai promis...
PPS: Reusind domnia ta performanta de a-mi citi modesta insailare alfabetica intr-o singura secunda, ramane sa calculez pana la viitoara noastra intalnire in cat timp ai da gata si vreo trei sute de pagini din Vargas Llosa. Sau toate poeziile de aici de pe site.
PPPS: Wolf se intreaba: vreo legatura intre tine si panlirism? Daca da, care?
Pe textul:
„Sangelui" de Gabriel Nita
Te deranjeaza cu ceva?
Hai sa-ti mai zic ceva. Oricine poate insera spatii intre randuri, dar nu toti pot sa-si formateze textul poeziei asa cum o faci tu.
Presupun ca negrul e prea putin pentru tine. TREBUIE sa iesi cu ceva in evidenta!
Personal, poezia in sine mi s-ar parea suficienta. Dar e treaba ta.
Mie mi se pare insa incorect.
Cat despre idee, ea este imaginea. Dar nu intru in amanunte, nu are nici un rost. Ai citit poezia? Sau ai trecut-o doar cu vederea?
Pe curand!
Pe textul:
„Sangelui" de Gabriel Nita
Pentru Costel: incearca sa apesi Ctrl+C. Va merge!
Pe textul:
„Vă știu pe toate, taci!" de Paul Bogdan
Nici ideea nu e atat de noua, nici versurile atat de surprinzatoare, nici sfarsitul atat de final...
Nu e chiar "totul sau nimic", cum am tras cu ochii intr-unul din comentarii.
Hai sa fiu mai clar: nu e o poezie pe care sa mi-o notez undeva, si sa revin asupra ei.
Dar mai vorbim noi...
Pe textul:
„Vă știu pe toate, taci!" de Paul Bogdan
Wolf:
Ce se intampla cand un puls se intalneste cu un anti-puls? Se trece mai departe sau nu?
De exemplu, daca poezia este un puls, iar ceea ce a provocat-o, antipulsul? Ce obtii ca suma? Ma gandesc.
Pe textul:
„Puls negativ" de Ionut Demetrescu
Si poate ai fi putut cauta ceva mai mult pentru titlu. Dar in fine, e doar o parere.
Oricum, ai fost convingator.
Pe textul:
„Viata ca un peron" de Radu Tudor Ciornei
M-a deranjat un pic acel devreme intarziat, care parca nu se potriveste in ton cu restul poeziei.
Vezi ca sunt si cateva greseli de dactilografiere.
Pe curand!
Pe textul:
„La capat de mine" de Meda Bittermann
Pe cand de-abia invatam a socoti (clasele primare) imi petreceam timpul in care imi rezolvam exercitiile la aritmetica inventand diverse povesti.
Cifrele pare erau cele bune, cifrele impare erau rele.
10 era imparatul, 8-ul printul cel bun, iar 9-le printul cel rau. 7-le, imi aduc aminte, era un curtean viclean si sfatuitorul de taina al lui 9. Si tot asa. 2 si 4 erau frati viteji de cruce ai lui 8...
Faceam operatiile din exercitii si imi imaginam diverse batalii, din care intotdeauna reuseam sa ii scot invingatori pe cei pari.
Vechile deprinderi nu dispar niciodata. Nu intrutotul.
Pe textul:
„Tristete" de Gabriel Nita
