Gabriel Nita

Voi fi scurt. Nu exista autor care sa aiba, aici sau aiurea, doar texte formidabile. Si nici nu pretind acest lucru. Dar da-mi voie sa am propriile asteptari de la o poezie pe care o citesc. Iar cand am spus \"simpatic\", asta nu era o ironie, ci facea aluzie exact la starea de spirit de care cred ca vorbesti si tu.
Comentariul meu insa venea, daca vrei, ca o contrapondere la opiniile exprimate inaintea mea. Citindu-le doar pe ele, gandul te va duce cu siguranta la un \"text formidabil\". La fel si stelutele acordate cu atata generozitate.
Recunosti ca poezia ta nu e chiar asa \"formidabila\". Dar, in acelasi timp, ai vrea ca eu sa tac sau sa te laud neconditionat. Recunosc, nu-ti inteleg atitudinea.

Fara suparare.

Poate le aduci tu pe site. Eu nici nu am cartea...

Interesant. Daca atingi marea in pendularea asta, vei lasa o urma usor isnpumata si trecatoare, ca un zbor de pescarus speriat in norii de ploaie.

Pe curand.

Wolf: sunt curios. De ce de stepa?

Merita cel putin o stea. Portocalie...

Pe curand!

Spre deosebire de ceilalti, eu n-am gasit nimic formidabil in textul tau. Ca o gluma pusa in versuri, e simpatic. Dar sa-l iau chiar drept poezie, si sa-i mai dau si stelute... n-as face asta. Imi pare rau.

Poate m-as mai fi ametit si eu de la vodca aia, dar un vers precum \"cînd simt cum se revarsă prin pori, adrenalina\" mi-a fost de ajuns ca sa ma alunge de aici. Pa!............

Mi-a placut. (Cu toate ca eu as fi lasat totusi in final \"rostise/ timpului\").

Mi-a placut mult.

Pe curand!

Editorial?

O sa-ti cer adresa de mail. Si mai vorbim.

Iti dau dreptate. Nu exista un spirit comun in spatele acestui site. Exista diverse individualitati si cateva bisericute, poate efemere, poate nu.
Intrebarea este, ce se poate face?

Si crede-ma ca nu stiu.

M-am tot gandit la chestia asta.

Poate ca speram noi in prea mult (noi, astia mai tineri). Poate suntem prea naivi. Credem ca ceea ce poate fi facut si merita asta, chiar se va si intampla. Experienta imi spune ca nu-i asa. Niciodata nu-i asa.

Iti propun ceva. De convins (sau urnit...) pe toti, nu ai sa reusesti. Cred ca succesul e de partea pasilor mici. Singuri nici unul dintre noi nu vom reusi prea multe. Dar impreuna...

Deocamdata, daca esti de acord, suntem doi. Mai incolo, cine stie, poate mai multi.

Inceputu-i mai greu! Pe curand...

Nu stiu daca mi-a placut, dar in orice caz mi s-a parut interesant. Diversele imagini schitate doar in felul acesta sumar m-au obligat sa le gandesc eu.
Un bun exercitiu de imaginatie.
Doar a treia strofa ni s-a parut goala. Ma intreb insa daca nu cumva chiar tu ai intentionat asta. Si golul de aer face parte din zbor.

Pe curand!

Uite, imi pare rau, nu ma simt in stare acum de nici un comentariu. De altfel mi-am spus gandurile fata de acest subiect in mai multe randuri.

Nu cred totusi ca ar fi trebuit sa ceri steluta aia. Titlul cred ca ar fi atras oricum mai multi vizitatori, iar o steluta nu e intotdeauna o garantie in acest sens. Iar eu cred ca stelitele ar trebui sa aiba un cu totul si cu totul alt rol. Cel de a marca o valoare artistica.
De exemplu, nu suport gramezile de stelute pe care le aduna uneori niste editoriale care nu au nevoie de asa ceva.

Dar astae, pe curand!

Emilio, ma voi stradui sa-ti raspund.

Si tu si Akemi aveti dreptate in ceea ce priveste nivelul acestei poezii.

Dar pentru ca o priviti, poate, un pic doar la suprafata. E si normal acest lucru, pentru ca atunci cand intri pe un site si citesti zeci de poezii, zeci de pareri samd, uneori nu poti sa surprinzi si restul.

Probabil ca si eu, daca as fi citit aceasta poezie ca fiind postata de altcineva as fi spus acelasi lucru. Nu stiu, s-ar putea.

Ideea se gaseste insa in ultimele doua versuri. Aceasta e cheia (suna mult, nu-i asa?). Jocul asta de cuvinte intre dor si durere (inca nu aparuse cantecul celor de la Taxi pe vremea cand scriam poezia).

Gandurile dor de dor - asta e mesajul pe care trebuie sa-l marturiseasca versurile. Cum as putea sa nascocesc frumuseti, metafore, epitete elegante si surprinzatoare, cum as putea sa scriu o poezie \"buna\" cand insasi gandurile ma dor, imi sunt insuportabile, ma ucid?

Vezi tu, eu foarte mult timp nu am avut incredere in poezie. Pentru ca urasc orice artificialitate, orice \"scriuacestcuvantsilangaelpunaltullacarenus-amaiganditnimenicasafiuoriginalsisaimpresionez\", pentru ca pretind poeziei si poetului sa se exprime pe sine, sa spuna adevarul, sa nu fie doar un joc cu margele de sticla, luminos si gaunos pe dinauntru. Cand intr-un tarziu am descoperit ce mult bine poate sa faca poezia si am inceput sa scriu si eu am facut-o punandu-mi mie insumi o conditie: aceea de a fi sincer, de a spune ceea ce gandesc si simt, de a nu renunta la un sentiment doar pentru ca poate sa para banal, sau la un gand pentru ca nu e cine stie ce mare revelatie.

Incerc sa fiu sincer, incerc sa ma povestesc, incerc adesea sa ma definesc, uneori ma surprind singur,nu scriu niciodata decat ceea ce gandesc. Cuvintele nu sunt niciodata decat un pretext, nu un scop in sine.

E aceeasi cautare din seria magicianului: a intelesurilor, uneori ascunse in spatele simplitatii. Nici o poezie pe care am scris-o nu mi se pare importanta ea singura, desi pe unele le simt ca sunt frumoase si ma farmeca si pe mine cu versurile lor. Nu. Doar toate poeziile mele la un loc pot sa incerce sa ma aproximeze. De aceea am nevoie de ele toate. De aceea nu o voi sterge nici pe aceasta de pe site. De aceea va voi mai dezamagi probabil de multe ori.

Sper sa ma intelegi. Si ierti.
Pe curand!

PS: In curand, povestea magicianului!!!

Chiar sa nu se fi spus de catre nimeni?

Dar de ce trebuie sa spui doar lucruri care nu s-au mai spus de catre nimeni?

Un \"Unde-mi sunt bilele?\" nu e cateodata suficient?

Pe curand!

PS: Vezi \"Iarba rosie\", in Biblioteca consacrati.

Greseli: \"neincetat\" si nu \"neancetat\", \"ne-a\", nu \"nea\", iar in final \"uitat\".

Trecand peste ele, ma tem ca nu pot considera ceea ce ai scris tu ca fiind poezie.

Poate alta data, cu alte puteri...

Imi place!

Draga nour.

A fost cam asa. Unul din neuroni mi s-a incordat, apoi s-a dat peste cap si s-a ghemuit de tot. Miscarea sa a mai antrenat unul si tot asa, de mi s-au incalcit si mie toate gandurile, cum spunea si Akemi.
N-am prea inteles ce vrei sa spui. Scuze. Nu stiu daca am sa-ti pot raspunde.
Nu vad dezacordul acela gramatical: \"el, incercand sa ii lui ghiceasca gandul\".
Tabloul e simplu: eram patru persoane in compartimentul acela, doi baieti si doua fete, dispusi simetric, in cele 4 colturi.
Si ceea ce spui tu, cu eurile interioare, e interesant. Dar nu prea ar avea sens unele chestii din poezie.
daca ii numerotezi cu 1, 2, 3, 4 - cred ca ai sa intelegi actiunea.
Un singur lucru n-am sa-ti spun: care dintre \"ei\" eram eu.

Andia: imi pare rau ca n-ai inteles, bine insa ca ti-a placut totusi.
Continui sa cred ca e vorba de un sah. Fiecare incearca sa ghiceasca gandurile celuilalt (de fapt, daca ai sa citesti cu atentie vei vedea ca exista numai doi jucatori).
Ai dreptate in legatura cu poezia lui Costel, dar la mine mutarile sunt de fapt numai ganduri.
Iar jocul e in continuare unul (usor) erotic. Asta era ideea de la care am pornit.
Totusi, daca nu vrei si nu vrei sa accepti sahul, uite, hai sa facem un compromis: DOMINO.

Pe curand!

Multumesc tuturor pentru incurajari si critici.

Omer: nu erau chiar radacini, mai degraba poate (dar numai \"poate\") petioale. (daca asa se articuleaza :))
Nu stiu ce sa zic - mi-e greu sa ma pronunt. Care e mai buna, care e mai proasta. Fiecare cum crede. Exista si o diferenta de 2 ani intre ele, daca te uiti.

Daia: multumesc. Oricare ar fi fost comentariul meu, te asigur ca nu era rau intentionat.

krimeea: m-am gandit si la asta, cand am scris. Reminiscente probabil de la \"Mitul lui Sisif\" de Camus.

prietenul necunoscut: ai dreptate. De asemenea, multumesc.

Pe curand!

Mai ales jucaria aia lasata in arsita verii. Mai gandeste-te.