Te chem ades, iar vorbele-mi sunt șoapte
Să poposesti și-n ale mele gânduri
Din zori și până-n miez trecut de noapte
În versuri eu te caut, printre rânduri !
Umbrele se deschid din nou, către cer
Sub ele, trăim iarăși al toamnei mister
Ne ascundem în noi, iar și iar, cu durere,
Și plângem încet, suferind în tăcere....
Te-mbratisez, iubire, cu aripi de mătase
Și gândul ți-l acopăr cu flori multicolore
Sclipiri îți pun în păru-ți, de stele luminoase
Și-n ochi, îți pun lumina, ca toți să te
E-o lume straina, prin care pasim
Adesea cu teama, caci nu regasim
Lumina, ce-anima un suflet frumos...
In jur, totu-i negru, urat, tenebros...
Speriate priviri ne-nsotesc, pas cu pas
Oameni par
GM