Poezie

RECUNOASTE

2 min lectură·19 octombrie 2008

Mediu

Te-mbratisez, iubire, cu aripi de mătase

Și gândul ți-l acopăr cu flori multicolore

Sclipiri îți pun în păru-ți, de stele luminoase

Și-n ochi, îți pun lumina, ca toți să te admire !

Nu vreau sa văd tristețea cum chipul îți cuprinde

Și norii de furtună s-umbrească a ta frunte,

Nici lacrima iubirii, nu vreau a se ascunde

În sufletu-ți în care miracole stau multe...

Făcută ești anume, să bucuri astă viață

A celora ce-n taină viseaz-un ideal...

Căci, nu e perfecțiunea, ce-o cautam prin ceată

Când nimerim adesea, peste un vis, banal ?

Cine se joacă-n glumă, cu-a noastre sentimente

Când dragostea s-arată sub mii și mii de chipuri?

De-ales, alegi odată, în astfel de momente

Dar totul va rămâne așa cum îți închipui ?

De ce nu pune lacăt și nu închide-un suflet

Odată ce perechea, pe viață, ai găsit ?

Iar dragostea rămâne-al sirenelor blând cântec

Pe care-l ia doar moartea ? Nu e un joc cinstit !

Probabil, alte timpuri, vor cântări iubirea

Și altfel de tipare vieții vor găsi...

Căci nu poți opri vântul...și-aceasta ne e firea :

Dragostea și frumosul, pe veci a împleti !

A nu se intelege iubirea ca povara

Si visul de odata, un simplu asfintit !

Cred insa ca un suflet, nu va putea sa moara

De nu va recunoaste deschis, cat a iubit !!!

002.218

Gabriel Matrana. “RECUNOASTE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-matrana-0028207/poezie/1806546/recunoaste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.